Iubire cu termen de valabilitate

Se zvonește că dacă nu te-a cerut după 1 an de relație caută ceva mai bun, și că în tot acest timp tu te păcăleai singură că nu ești ca toate proastele, când de fapt el nu e sigur de relația voastră și nu te iubeste complet și “ca la carte”.

Dacă m-ar fi cerut dupa 1 an, personal aș fi zis că e disperat, că nu a avut prea multe relații și că nu se cunoaște pe sine destul de bine, că nu e îndeajuns de matur încât să știe că o relație se dezvoltă în timp, ca un vin bun, și are nevoie de timp pentru a parcurge toate etapele, pentru a ajunge să îl înțelegi pe cel de lângă tine pe deplin. Dragostea nu e un basm care se termină cu “au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dragostea e înțelegere, experiență și un tandem al sufletele. Dragostea nu durează doar 3 ani, ea durează pentru totdeauna doar că evoluează. Sunt atâtea stadii ale iubirii, încât mi-ar lua o viață întreagă ca să le descriu. Iubirea nu e niciodata aceeași, e mai puternică sau mai vulnerabilă, e impetuoasă sau domoală, e iubire de prietenă, de suflet pereche, de soție, de mamă, e de fiecare dată alta, dar e mereu frumoasă!

Atunci când începi să măsori dragostea, să ții socoteală cadourilor făcute, florilor cumpărate, să lauzi bărbatul de lângă tine doar pentru că ți-a cumpărat acel obiect X pentru care l-ai bătut la cap câteva zile, când simți nevoie să materializezi dragostea, atunci nu mai e de fapt dragoste. Atunci când sunt prea multe semne de “iubire materială”, când se dă peste cap de fiecare dată să îți cumpere zâmbetul cu daruri, all of that mean that for you life in plastic is fantastic!

Nu poți să cântărești dragostea sau să îi pui un termen de valabilitate!

Oamenii care influențează vieți

Adică acei bloggeri omniprezenți care în câțiva ani au strâns destule like-uri încât să poată simți gustul “puterii” în mediul online. Acei PR guru care s-au născut pe facebook fără a deține un număr minim decent de evenimente la activ, care ating subiecte delicate cu nonșalanță fără a trece prin filtrul gândirii efectele pe care le vor declanșa vorbele lor. Acei writers care scriu despre orice, oricând și în mare parte, doar de dragul de a posta un articol în fiecare zi. Dar care nu se gândesc la impactul articolelor scrise, la cei pe care îi influențează, la mințile naive sau necoapte care înmagazinează informația fără a o prelucra înainte.

Acei scriitor moderni, rebeli și îndrăzneți, care aruncă mănușă în ring zi de zi, dornici de a fi diferiți, to stand out from the crowd, acei jurnalisti fără o hârtie la mână sau mai rău, acei jurnalisti cu un teanc de diplome fără valoare a căror rațiune nu a asimilat nimic în anii de facultate, care au tocit sau au chiulit, care nu au cercetat mai mult decât ce a căzut din gura profesorului. Acei jurnaliști care nu știu gramatică, acei jurnaliști care nu înțeleg noțiunile de bază și prin urmare, nu le aplică, acei copii ai condeiului care nu percep valoarea intrinsecă a scrisului.

Acei PRişti adulați, a căror responsabilitate este față de cititori, ale căror gânduri sunt absorbite pe nemestecate de populația dependentă de dramă, scandal și televonele, acei oameni care se contrazic pe sine de la un articol la altul, fără coerență în gândire, care răbufnesc acid sau iubesc lacrimogen – pe acești tineri scriitori îi conjur să reflecte înainte de a publica vreun gând, să își folosească rațiunea și filtrul gândirii pentru că vorbele lor chiar influențează oameni, iar aceasta este o responsabilitate ce trebuie tratată cu seriozitate.

În definitiv, cu toții suntem oameni și nimeni nu ne pune pistolul la tâmplă, este alegerea noastră ce citim și pe cine credem, este și vina noastră daca vom cădea în ridicol. Dar atunci când ai putere, oricât de mică ar fi ea, ai o responsabilitate față de tine și de cei din jur să nu îi îndrepți pe căi greșite, să nu le umpli mintea cu prostii. Exprimă-ți opiniile fără a le impune și gândurile fără a-i oprima pe cei din jur!