Oamenii care influențează vieți


Adică acei bloggeri omniprezenți care în câțiva ani au strâns destule like-uri încât să poată simți gustul “puterii” în mediul online. Acei PR guru care s-au născut pe facebook fără a deține un număr minim decent de evenimente la activ, care ating subiecte delicate cu nonșalanță fără a trece prin filtrul gândirii efectele pe care le vor declanșa vorbele lor. Acei writers care scriu despre orice, oricând și în mare parte, doar de dragul de a posta un articol în fiecare zi. Dar care nu se gândesc la impactul articolelor scrise, la cei pe care îi influențează, la mințile naive sau necoapte care înmagazinează informația fără a o prelucra înainte.

Acei scriitor moderni, rebeli și îndrăzneți, care aruncă mănușă în ring zi de zi, dornici de a fi diferiți, to stand out from the crowd, acei jurnalisti fără o hârtie la mână sau mai rău, acei jurnalisti cu un teanc de diplome fără valoare a căror rațiune nu a asimilat nimic în anii de facultate, care au tocit sau au chiulit, care nu au cercetat mai mult decât ce a căzut din gura profesorului. Acei jurnaliști care nu știu gramatică, acei jurnaliști care nu înțeleg noțiunile de bază și prin urmare, nu le aplică, acei copii ai condeiului care nu percep valoarea intrinsecă a scrisului.

Acei PRişti adulați, a căror responsabilitate este față de cititori, ale căror gânduri sunt absorbite pe nemestecate de populația dependentă de dramă, scandal și televonele, acei oameni care se contrazic pe sine de la un articol la altul, fără coerență în gândire, care răbufnesc acid sau iubesc lacrimogen – pe acești tineri scriitori îi conjur să reflecte înainte de a publica vreun gând, să își folosească rațiunea și filtrul gândirii pentru că vorbele lor chiar influențează oameni, iar aceasta este o responsabilitate ce trebuie tratată cu seriozitate.
image

În definitiv, cu toții suntem oameni și nimeni nu ne pune pistolul la tâmplă, este alegerea noastră ce citim și pe cine credem, este și vina noastră daca vom cădea în ridicol. Dar atunci când ai putere, oricât de mică ar fi ea, ai o responsabilitate față de tine și de cei din jur să nu îi îndrepți pe căi greșite, să nu le umpli mintea cu prostii. Exprimă-ți opiniile fără a le impune și gândurile fără a-i oprima pe cei din jur!

Hai să vorbim despre tine


Cel care te ascunzi în spatele unei măști. Cu fiecare nouă cucerire îți rescrii povestea, tragi linie și începi de la zero. Oamenii sunt pentru tine ca un joc de tetris. După atâta timp, îți vine destul de simplu să așezi piesele din mers pentru a obține ce vrei. Te-ai perfecționat și ai învățat pe furiș din greșeli, atent ca nu cumva să îți observe lumea etapele progresului. Ai răsfoit cărți la lumina lumânării ca tu să fi singurul care știe de existența lor, ai ascultat povești și intimități pentru a putea extrage puterea ce vine odată cu durerea rădăcinată în fiecare cuvânt. Te-ai hrănit cu confesiuni și ți-ai creat supuși, i-ai mărturisit și le-ai absolvit păcatele doar pentru a le deține sufletele. Odată ce le-ai câștigat încrederea, ai putut să privești în sufletul lor fără vreun impediment; te-ai scufundat în amintirile lor precum în apa rece a unui râu și înaintând împotriva curentului ai devenit mai puternic. Rupând barierele ai creat un precedent, și ți-ai pavat drumul către inima lor cu vorbe melodioase și gesturi îndrăznețe, ca mai apoi să îi părăsești când deja le-ai devenit indispensabil.

Ai renăscut din propria-ți cenușă modelându-ți caracterul ca tot ce ai pățit până atunci să fie bazele noului tău imperiu. Trădarea inimii ți-a devenit armura, iar plânsetele eu-lui tău slab au amuțit complet. Din durere tu îți extragi forța, iar răutatea celorlalți  nu face decât să te alimenteze. Ai învățat să nu pleci capul, dar să-și ascuți urechea iar tot ce alții  iau drept pedeapsă, pentru tine să devină o joacă. Controlul absolut îl vei obține doar când durerea ți-o vei transforma în aliat, iar tot ce vei simți va fi plăcere, când chinul va fi pentru tine doar o altă formă de extaz.

Tu, phoenix al dorințelor, privești prin noi și ne știi toate gândurile, știi cine am fost și cine  ne-am dori a fi. Asculți când sufletul se zbate și înveți cum să îl întregești pe-al tău. Ai înțeles moravurile ce stau la baza societății, decadența ce îi îneacă orice încercare de a-și depăși condiția precară, ai ascultat cum trufia și invidia vorbesc în locul sincerității și cum perfidia macină suflete. Și ai venit cu o nouă perspectivă când viața multora nu era decât un clișeu. Dar ce te face să crezi că ești mai presus decât noi? Slăbiciunile sufletului nu trebuie biciuite cu indicnare și revoltă, imperfecțiunile ideilor nu trebuie călcate în picioare. Nu ești mai nobil decât cel pe care îl disprețuiești, nu ești mai bun decât cel pe care îl ataci.

Cu toții ne ascundem intențiile prin zâmbete forțate și vorbe fără rost, purtăm discuții nonșalante cu cei pe care îi considerăm insignifianți, trăim pentru a exista ca individualitate într-o lume plină de veșminte fără glas. Iar torța ce ne arde sufletul pălește ori de câte ori cedăm în fața voinței celor mulți. Materialismul, depravarea și sarcasmul rău voit își au rădăcina într-un caracter ascuns, a cărei integritate a fost de mult consumată de meschinării cotidiene. O abominație a concepțiilor și o constantă teroare mentală este tot ce va rezulta dintr-o tentativă eșuată de a deveni ceva ce nimeni nu este. Nu poți să ai întâietate când creierul tău vuiește de șoaptele altora.