Runda a II-a


Si juriul a deliberat o noapte intreaga.  Grea decizie au avut de luat.  Dar intr-un final  au cazut de comun acord,  iar rezultatul mult asteptat a fost :  I’m still in the game, baby  ! 😀  Sunt mandra de mine, pot spune, pentru ca am rezistat cu brio incercarii.  Nu chiar cu brio,  am avut momente de slabiciune recunosc, dar in final nu am cedat sub presiune.  Si sunt atat de sigura de mine inca as fi in stare sa imi fac o cafea si sa o beau pe balcon, imbatandu-ma cu acei aburi aromati, fara macar sa imi doresc sa trag macar o data din tigare. E o lupta pe care sunt constienta ca trebuie sa o duc cu mine insami in fiecare zi pana cand, poate, nu o sa mai simt si o sa uit tot ce ma leaga de aceasta slabiciune.

Cand m-am apucat de fumat imi spuneam ca eu nu o sa devin dependenta, nici nu imi placea asa de mult, nici gustul, nici mirosul care ramanea impregnat in haine prea mult timp, si nici faptul ca nu stiam cum se fumeaza corect. O buna prietena mi-a aplicat metoda “tragi din tigare si te sperii” :)) a trebuit sa o repet de cateva ori pana m-am prins cum sta treaba. Chiar si asa, la a 5 tigare uitam sa trag in piept. Am fost, prin urmare, mai mult o fumatoare pasiva. Inhalam mai mult de la cei din jurul meu decat din propria tigare. Trageam in gura 😀 ( Ioana, daca citesti aceste randuri, stiu ca suna aiurea 🙂 dar tu intelegi ). Scoteam pe nas :p Nu intentionat, ci din intamplare. O tineam intre degete ca o incepatoare. Si nu stiam cum sa “ma joc” cu ea. Uitandu-te atent la un grup de fumatori, observi ca fiecare are stilul lui si cat de mult ii caracterizeaza. Pana si acest mic gest spune atatea despre o persoana. Nervos, stapan pe sine, increzator, “bully”, primadona, incepatoare 😉 Tigari lungi, scurte, paie aromate, tari sau foarte slabe. Fiecare era pe deplin descris de stilul adoptat si eticheta de pe pachet.

Eram un grup mare si fericit, fumam chiar in fata cancelariei si nimeni nu ne zicea nimic. Pentru ca majoritatea eram majori, pentru ca nu ii interesa, pentru ca nici pe noi nu ne interesa si pentru ca peferau sa stam frumos pe banci, in curte, decat sa plecam din liceu si sa isi faca grijia. Oricum toti chiuleam, mai devreme sau mai tarziu ( eu am fost precoce :p am deprins acest obicei inca din clasa a 9-a ), aveam chiar o zona proprice pentru asa ceva. Cafenea comoda exact langa poarta liceului “Smiley”, “Xenon”-ul pub/club dupa ora 8 la Rosetti, si pana acolo mai erau 2-3 terase pe drum. Le-am incercat pe toate si le-am incarcat de fumul nostru de fiecare data. Ieseam cu totii, sau pe grupuri. Aveam “bisericute”, dar ne simteam bine si impreuna. A fost perioada de aur ! Nu o sa pot compara anii de liceu cu nimic. Cu bune si rele, au fost cele mai palpitante si frumoase momente. Si nu o sa le uit niciodata. Ce facultate ?? :)) Ce studentie ? cum m-am distrat atunci nu cred ca o sa mai am sansa sa repet experienta. Nu o sa mai gasesc oameni dornici si deschisi la minte ca in perioada liceana 🙂 Tineri si nebuni eram ! Acum parca am …imbatranit cu totii. Mai maturi poate, mai obositi sigur, si cu alta gandire. Nu o spun ca si cand ar fi un lucru rau, doar ca imi lipseste libertinajul si veselia. Eu pot si acum sa imi fac bagajul in 30 min si sa ies pe usa cu banii de tren intr-o mana si bocancii in cealalta. Sa im arunc schiurile in spate si claparii dupa gat ( 🙂 cel mai probabil mi s-ar rupe gatul ) si sa ma trezesc dupa un drum de cateva ore bune in costumul de baie, uitandu-ma la rasarit si arzandu-mi limba cu o cafea extraordinar de fierbinte, pe nisip in VAMA !!!!! In fosta Vama. Ascultand Vama Veche la cd player-ul din masina :p

Deep down, I’m an adrenaline junkie 😀 Dar am si momentele mele de calm. Daca ar fi dupa mine, as face o “nebunie” o data pe luna. Blow off some steam. Si as putea foarte bine sa impac viata de zi cu zi cu momente distractie nebuna :p Aveam doar o viata, de ce sa o pierdem ? De ce sa ne intrebam mereu cum e sa schiezi si sa nu avem curajul sa ne punem afurisitele alea de schiuri in picioare, sa inchidem ochii si sa ne dam drumul din varful partiei :)) ? Poate ne rupem un picior, doua ( eu sunt exemplu de caz fericit care nu a patit nimic ), dar senzatia e de neinlocuit. Prefa-te ca te pierzi in padure, bine echipat evident, si cu aparatul foto la tine. Strange bani ( renunta la tigari ) si fugi pana la mare si dormi in masina dupa ce te-ai chinuit toata ziua sa gasesti cazare la un pret acceptabil si , daca nu cumva cer prea mult, sa nu fie o debara fara baie 8-| Daca ai noroc anunta-ma si pe mine, eu nu am avut. Dar am petrecut cea mai interesanta noapte in Vama cu prietenul.  Vreau sa trec cu frica vama la bulgari si sa ajung in Grecia, macinata de conflicte, sau in frumoasa Italie. O sa iubesc mereu Austria cu partiile ei ! Si mi-am promis ca orice ar fi o sa ma intorc intr-o zi.

Pune-ti harta lumii pe tavan si adormi in fiecare noapte cu ochii la ea !  Poate peste ceva timp o sa incepi sa adaugi din cein ce mai multe tari pe lista “Been there, done that”. Una dintre cele mai importante liste pe care le vom avea in viata.

Alegerile pe care le faci spun cine esti


Imi doresc atat de mult sa fumez o tigare ! E o senzatie greu de stapanit, toti cei care au fumat si “s-au lasat” inteleg ce vreau sa zic.  Once a smoker, always a smoker. Putini sunt cei care renunta la acest viciu si pot spune cu mana pe inima ca nu mai simt nevoia sa se reapuce, ca nu le lipseste dimineata cand se trezesc, sau cand isi beau cafeaua, sau cand stau cu paharul in fata, la o discutie cu prietenii, si ” parca ar merge atat de bine un fum acum “. Nu e vorba doar de psihic, poti sa te controlezi sa nu fumezi asa cum poti sa nu mananci dulciuri cand stii ca esti diabetic. Poti spune NU, dar senzatia nu o poti ascunde. Nu o sa poti niciodata sa te minti ca nu mai vrei, ca nu te arde gatul si mintea cand iti sufla un cunoscut nonsalant fumul in fata. Un simplu gest evoca atatea amintiri.

Si nimic nu e mai puternic decat amintirile. Mirosul, gustul, gestul, senzatia, atat de cunoscute, toate iti starnesc simturile, iti rascolesc amintirile si sentimente pe care le-ai crezut ca fiind de mult uitate. Iti amintesti doar partile bune, cat de bine te simteai, cum faceai parte dintr-un grup, cat v-ati chinuit sa gasiti locuri la fumatori, cat va enervat ca la singura masa libera nu se putea fuma, cum a trebuit sa sari din tren ca sa fumezi o tigare si trenul a plecat fara tine din gara 🙂 , cum faceai cheta pt bani de tigari si nu iti cumparai reviste sau inghetata. Cat de liber te simteai si lipsit de griji ! Senzatia magica pe care ti-o provoaca o tigare bine batuta, un fum placut si totul dispare ….. ca prin fum 🙂

Norocul meu ca nu mai beau cafea dimineata pt ca imi da dureri de inima si somnolenta ( somnolenta fiind ceea care m-a determinat sa renunt, de fapt 😀 ). Norocul meu ca nu imi place sa fumez ” dupa ” pt ca simt ca imi strica gustul. Si cam aici se opreste norocul meu pt ca stiu unde am ascuns ultimul pachet de tigari si vreau cu disperare sa fumez. Poate acum e momentul sa vorbesc despre toate dezavantajele pe care le aduce cu sine fumatul: dinti galbeni, respiratie urat mirositoare ( surprinzator, dar nu am avut. O s-o trec totusi pe lista ), iti miroase palma, .. slabesti, te calmeaza, te ajuta sa treci peste ocazionalul moment enervant de plictiseala, miroase frumos, are gust bun …. nu poti sa faci bebe ( who am I kidding, nici nu vreau ), nu e ” lady-like ” ( so is drinking, but that didn’t stop me before 😀 ).. am ramas de mult in pana de idei. Am trecut de la partile rele la cele bune si iar la cele rele. Balanta se inclina in ambele directii pe rand.

O sa mor de cancer. Cam asta ar fi motivul pt care trebuie sa renunt, si am renuntat. Tatal iubitului meu a murit anul acesta din aceasta cauza ( Dumnezeu sa il odihneasca ), iar el s-a lasat de fumat in acelasi timp cu mine pt ca nu vroia sa pateasca la fel. Daca eu ma apuc, nu mi-as ierta-o niciodata daca s-ar reapuca si el din cauza mea.  ” Cu cat trece mai mult timp, cu atat o sa iti fie mai greu. ” Imi repet asta mereu. Daca incep acum sa fumez, nu o sa mai pot renunta. Daca trec si peste ziua asta o sa fie mai bine. One step at a time, one day at a time. Imi sunt datoare mie, lui si parintilor mei sa fac asta. O prietena imi spunea sa imi cumpar o narghilea mica si sa fumez acasa de fiecare data cand ma apuca dorul de tigari. Dar nu e acelasi lucru. Nu au acelasi gust, miros ( narghileaua “pute” mai bine, recunosc 😀 ) si nici nu ma calmeaza. Sau poate ar trebui sa incerc. Problema ar fi ca mi-ar da ai mei cu ea in cap. So, that’s out of the picture. In momentul de fata nu stiu ce sa fac, sunt la o rascruce de drumuri iar decizia pe care o s-o iau imi va influenta puternic viitorul. Daca fumez, s-ar putea sa nu ma mai pot opri. Daca nu, va trebui sa duc o lupta cu mine insami in fiecare zi, probabil pentru tot restul vietii.

Astept decizia juriului..

Scriere


” Ma simt mai bine in bratele tale decat in fanteziile nocturne, iar gustul tau ma imbata cum vodka nu mai poate.  Aleg oricand o clipa langa tine, in schimbul unei zile incununata de succes printre straini prieteni.  Si jocul tau ingenuu de a ma cunoaste,  ma face sa imi doresc sa ma cunosc si eu pe mine. Imi place imperfectiunea noastra si nu m-as vedea trezindu-ma fara atingerea ta.  Imi oferi ce nu stiu sa iti cer si iti cer ce poate nu am nevoie.  Am o curiozitate :  poti oare sa ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami ?  Vreau sa zbor cu tine, cu sau fara parasuta,  iar rasul meu sa-l intelegi doar tu.  Cand o sa fiu impacata cu mine, o sa pot sa te iubesc cu totul.  “