Poveste in poveste


Am descoperit ca ma agit degeaba pentru lucruri care nu conteaza in definitiv, ca imi incarc capsorul meu magic cu prea multe informatii irelevante si de nici un real folos. De ce sa ma preocup cu detalii legate de nunta matusii, sa umblu dupa corsaje, aranjamente florare, voaleta.. cand, pana la urma, nimeni nu mi-a cerut ajutorul ? Ma entuziasmez imediat si imi face mare placere sa ajut chiar si atunci cand nu e nevoie. “Dar insist, vreau sa va usurez munca, sa aveti ocazia sa savurati acest moment si sa va amintiti mai tarziu cu bucurie !” Fac ce as vrea ca altii sa faca si pentru mine, e reversul medaliei. Ce tie iti place, fa-i si altuia, ajuta-l pentru ca intr-o zi si tu o sa ai nevoie de ajutorul lui. Pacat ca nu se aplica, fiecare isi apara interesele in detrimentul celorlalti. Eu cedez acum si ma astept ca data viitoare sa imi intorci favoarea sau macar sa tii cont de parerea mea. E ca atunci cand esti invatat sa intorci si celalalt obraz cand cineva iti da o palma. Doar ca in societatea noastra, nu se mai aplica aceste reguli. Nu se mai aplica mai nimic. Scoala exista doar ca sa ia profesorii mita, liceu ca sa chiuleasca elevii, facultatea ca sa isi ia decanul vila la munte. Locul de munca il obtii doar daca ai pile si il pastrezi doar daca stii sa pupi in cur ( indemanare pe care ar fi trebuit sa o dobandesti deja in facultate ). La doctor ajungi pe propriile picioare, dar pleci de cele mai multe ori intins la orizontala. Si vacanta ti-o petreci ferindu-te de hoti.

Mai nou, prefer plimbarile agale pe dorobanti ( agale pentru ca e trafic si nu ai unde sa inaintezi cu masina ) in ritmul muzicii “de suflet” ( injuraturiile taximetristilor ) si acompaniata de trubaduri ( adica manelisti betivi ). Voi nu ? Ce altceva mai poti face in Bucurestiul nostru iubit ? Sa stai la o terasa ridicata ostentativ intr-un sant in Centrul Istoric , sau poate preferi sa te infrupti dintr-o lasagna delicioasa pe care terasa selecta, la care ai decis sa te asezi din lipsa de optiuni, nu o serveste. Este in meniu, nu va imaginati ca am plecat de acasa pornita sa mananc lasagna la prima dughena pe care o zaresc, DOAR CA la ora 19 bucatarul a plecat in vacanta – ” Si nu mai avem nici ciocolata calda sau inghetata ” 🙂 Superb, ca tot tineam cura !   ( NOT )

Si daca tot veni vorba despre diete, preferatele mele, .. voua, fetelor, chiar va face placere sa va infometati ? Sincer, pentru ca eu una nu pot. Va admir ( se pare ca in ultima vreme admir tot mai multa lume 😉 ) ca aveti taria de caracter / stomac sa rezistati doar cu apa plata si lamaie. Stupid este ca aproape nici una dintre fanele acestor diete nu practica si un sport. Sau macar sa se duca la sala, sa faca putina miscare inafara de shopping si iar shopping. Curul ala mare nu o sa dispara peste noapte doar daca tii o cura drastica si chinuitoare ( care cel mai probabil, o sa iti dea stomacul peste cap si sistemul imunitar, dar cine le mai numara ). Iar vergeturile ce predomina sub bronzul de catifea, nu o sa se estompeze cu timpul ( cremele impotriva vergeturilor sunt majoritatea mituri, si ca toate miturile 😀 sunt imediat inghitite de masa amorfa, decerebrata ), ci o sa continue sa te insoteasca peste tot ca un companion fidel. Pe bune, putina miscare face minuni ! Incearca, spre exemplu, sa nu mai folosesti liftul. Stiu ! E un chin. Si ce daca stai la ultimul etaj ? Prefa-te ca nu mai e curent, sau imagineaza-ti ca daca te mai ingrasi mult o sa cada cu tine intr-o buna zi. How does that sound ? Motivating enough ? Didn’t think so.

Dar daca e sa o luam mai in serios, problema.. nu va ganditi la prostii.. nu vi se zbate ochiul cand mergeti pe strada si in fata voastra vedeti o capodopera de-a lui Salvador 😉 ( asta am aruncat-o in treacat ca sa vedeti ca am culturi generale ) ondulandu-si suncile seducatoare ..? Eu am dezvoltat deja un tic nervos, de la atatea splendori. Mai nou tind sa le ignor. Nu, pe bune, parca sunt prea multe si nu are rost. S-au prostit toate si cad dintr-o extrema in alta. Ba le canti la coaste, ba faci tumba pe burtica lor. Nici tu nu mai stii. Acum, ma intreb eu, voi.. barbatii, sexul tare, ce parere aveti ? Va mai face placere sa iesiti la plimbare si sa intalniti decat forme exagerat de generoase sau cupe prost siliconate ? Puteti spune ca o sunt complexata si afirm din ura, dar adevarul este ca si mie imi face placere sa vad o tipa “buna” pe strada, dar in adevaratul sens al cuvantului. Sa fie frumoasa, bine proportionata => femeie. Copiile din ziua de azi ma lasa rece. Ce naiba faci cu ea daca vrei sa o plimbi cu jetski-ul si toanta cade si ii pocneste un silicon ?? Nu se duce dracului toata vacanta ? Iar alti bani, alta distractie. Ba, mai rau, trebuie sa il schimbi si pe al doilea ca sa fie simetrici. Sau sa luam cealalta varianta: Ce faci daca esti cu ea la mare si incep copiii sa strice ” Uite o balenaaa ! Hai sa o aruncam in apa 😀 ”  ?

Mda, generatia fast food, Mc, KFC, gogosi, shaorme si chips-uri la ora 2 noaptea. Ca sa nu uitam de “tricoul” cu burta de la bere 😀 No, baby, it’s all you underneath those clothes. Poate daca ar renunta la pufuleti ( in exces ), ciocolata, orice are zahararuri la greu, colaaaaa, restul sucurilor acidulate, mancaruri care inoata in grasime ( “ca la mama lor acasa” ) si bereeee ( un pahar de vin bun, din cand in cand, o vodka mica la o petrecere.. nu intra in discutie ), atunci lumea intreaga ar fi un loc mai bun 🙂 Daca mie imi e rusine ca am pus 1-2 kg pe mine si imi acopar soldurile de paranoica ce sunt, exemplarele in cauza cum pot fi atat de mandre ? Nu sunt eu de vina, ci hormonii, surmenajul, mi-a dat papucii, tiroida, etc bla blabla. Really, now, who believes you ? Do you ever look in the mirror ? Are you ppl honestly happy and pleased with yourselves ? How can you go out and act just like you don’t care ?

PS Daca aveti impresia ca sprijin grupul modelelor 70-30-70, va inselati. Obezitatea a devenit o problema mult prea serioasa ca sa fie in continuare ignorata. E suparator ochiului, denota lene si nepasare fara de propriul corp si omoara orice dram de feminitate sau senzualitate. In majoritatea cazurilor. Am vazut si femei frumoase  care aveau forme generoase, dar atat. Nu erau facute din gelatina. Exista o limita destul de clara intre a fi corpolenta, generoasa, bine facuta si .. you get my point.  Incercati sa o percepeti .

Advertisements

Allors sictir, cherie !


Ma distrezi. Imi place sa te vad cum tremuri de ciuda si indignare, cum ti se formeaza riduri timpurii pe fruntea lata de “poeata”, si fondul de ten se scutura valuri, valuri de pe chipul tau mirobolant. Ce ochi mari ai lupule, usor exoftalmici, if I might add ! De fapt, esti ca o pictura a lui Dali: sfidezi proportiile si logica. Vrei, pare-mi-se, sa infrunti canoanele modei si in acelasi timp, ale bunului simt. Si reusesti cu brio, stai fara de grija, sa te impui in fata celor.. mai slabi de inger 🙂 Imi pare cunoscut rolul pe care il joci. A, da, esti actrita secundara in piesa “Viata in lumina neoanelor”, care incearca sa para ceva ce nu e. Si anume, doamna. Vezi, tu, ca sa obtii ceva pe cat posibil de veridic trebuie sa crezi in tine si sa pui suflet in ceea ce faci. Ori tu nu faci nici una, nici alta. Ci te joci cu mastile pe care le ai in garderoba, le incerci rand pe rand pana o gasesti pe cea care se potriveste. Si pana atunci, piesa stagneaza; sau mai degraba, este jucata de ceilalti in timp ce tu esti intr-o continua cautare.

Gata, cortina a cazut. Felicitari, ati fost minunati ! Oh, scumpo, ce s-a intamplat ? Am terminat fara tine ? I guess you must hear this often 😀 Pamioane, nimeni nu o sa stea in viata asta, sau urmatoarea, dupa fundul tau usor incomensurabil. Nu exista duble sau a doua sansa, joci bine din prima sau nu mai joci deloc. Depinde de tine cum iti spui replica si ce efect va avea asupra publicului flamand dupa spectacol. Ai toate sansele sa stralucesti, dar le ratezi pe rand pe rand pentru ca tot ce vrei de fapt este sa fii primadona. Si te chinui, zi de zi, sa gasesti noi tertipuri pentru a ajunge in centrul scenei. Te impiedici, plangi, dramatizezi ( ooh, si ce bine te pricepi la asta ! ) si tipi, te vaicaresti ca un copil mofturos/rasfatat pana te inrosesti toata. Doar ca ce e mult strica, si tu strici cu totul. Pana la urma, insa, si publicitatea rea e tot publicitate 🙂 si incercarile tale iti aduc un oarecare soi de izbanda si de fani.

Mai devreme, cand ziceam ca semeni cu o pictura de-a lui Dali, ma refeream la sindromul de megalomanie ce te caracterizeaza si necesitatea de atrage cat mai multa atentie. Toate trairile acestea duse la extrem au ca final expansiunea eu-lui tau. Ai o viziunea deformata asupra realitatii, altfel nu imi pot explica perceptia usor utopica pe care o ai despre tine. Ai tendinta sa arunci povara culpabilitatii asupra celorlalti si sa te sustragi in fata asumarii vinei, caci adancindu-te mai mult in aceasta lume rationala tie prin irationalitatea ei devii asemenea lui Dali, un geniu in fata oglinzii. Cand lumea toata se ghideaza in ziua de azi dupa anumite tipare predeterminate, care ne înghesuie în limite de gândire obsesiv-compulsive, cand natura nu face “femeia perfecta” ci chirurgia, tu preferi sa te izolezi in gandirea ta eliberata de minumum necesar de constrangeri. De ce crezi oare ca exista aceste constrangeri ? Toate au un scop, mai mult sau mai putin vizibil, iar “eliberarea revolutionara a eului” de cele mai multe ori duce la anarhism distructiv. Dali a creat o lume a halucinatiilor greu de inteles, care a depasit asteptarile contopindu-se cu realitatea si suprimand-o. Desi suprarealismul lui a pornit de la dorinta de a da frau liber viselor si de a le transpune intr-o noua dimensiune, a culminat printr-o scapare de sub control.

In mintea ta, timpul se onduleaza asemenea ceasurilor lui Dali si memoria persista asa cum vrei tu sa o vezi. Iar daca ar fi sa ne luam dupa Dali “Daca vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul“, in realitate insa a fost vazut ca un pictor nebun mai degraba, decat un geniu. Poti sa te vezi perfecta in oglinda, lipsita de vina si remuscari, si sa arunci cu piatra in celalalt, dar asta nu inseamna ca o sa se transpuna si in realitate. It’s only make believe !

Si te indoiesti ?


Cum se face ca atunci cand iesi dintr-o relatie te redescoperi ? De parca te-ai fi pierdut pe drum, iar acum ai sansa sa fii ‘tu’ din nou. Eu sunt eu in orice moment al zilei, si am o mie de ‘eu’ pentru fiecare dintre voi. Tot eu sunt si cand imi plimb potaia sau cand ies cu gagicile in oras, acelasi ‘eu’ bea cu baietii si isi acopera ochii la filme horror. Tu nu ? Tu esti diferita cand esti cu iubitul fata de cea care sta la barfa si la o bere cu fetele ? De ce ? Declari sus si tare ca esti mandra de tine, ca mai nou te simti femeie, cand de fapt asa ar trebui sa te simti mereu. Nu lasa noul sa schimbe cine esti, acel ‘eu’ de care nu vrei sa te desparti. Tot tu trebuie sa fii acum, dar si peste o ora pentru ca mai tarziu cand o sa privesti retrospectiv nu iti vei mai recunoaste amintirile, va fi ca si cand te-ai uitat la un film mut iar rolul principal nu ar fi al tau. Trebuie sa vrei sa fii actrita principala in aceasta piesa, pentru ca alta sansa sa stralucesti nu o sa mai primesti. In viata joci un rol dublu, de regizor si de actor, si ai sansa unica de a alege cat de minunata vei fi. Tu iti scrii singura piesa, iar restul sunt doar actori secundari. Intr-o lume in care dispunem de atatia figuranti, nu ai de ce sa te agati doar de cativa. Tu te ocupi de distributie, deci poti oricand sa ii inlocuiesti pana vei gasi ceea ce cauti. Eu nu vreau sa las o dublura sa imi ia locul, prefer sa imi asum riscurile pentru a putea invata ceva din ele, vreau sa duc rolul la capat fara substituti sau trucuri ieftine. Pe platou, dar si in spatele cortinei sa stiu ca tot eu sunt, iar cand o sa derulez caseta sa stiu ca eu am castigat Oscarul, nu dublura mea.

Pana la urma, toti jucam un teatru dar putini sunt cei care primesc ovatii la sfarsitul piesei.

Si te indoiesti de cine ai fost pana acum ? Atunci o sa te indoiesti mereu de tine. Eu stiu cine am fost acum 4 ani, dar si ieri. Poate ca m-am schimbat, dar tot eu am fost cea care a dat-o in bara cu facultatea si tot eu astept cu nerabdare licenta. Mi-au placut greselile mele pentru ca m-au adus in punctul acesta. M-am batut singura pe umar si mi-am zis ‘lasa, ai trecut si prin asta si acum stii cum e’ . Am dobandit un viciu si am renuntat la el, am castigat prieteni si i-am lasat sa plece, am luptat pentru altii si le-am dat jet la cativa. M-am distrat cu mine si asta vreau sa fac in continuare. M-am iubit si acum imi place cand ma iubesti tu. Daca tu te indoiesti de tine, noi restu ce ar trebui sa facem ? Sa te luam de manuta si sa iti aratam calea ? Esti un pui de adult, asuma-ti niste responsabilitati, in primul rand, fata de tine.

Cateodata ma intreb ce mecanism ciudat e creierul nostru si ce semnale confuze ne trimite periodic. Daca acum ti-ai dat brusc seama ca esti femeie, cu 3 ore in urma ce erai ? Am observat o discutie pe un forum referitoare la statusul de ‘doamna’  ( Daca orice femeie e si doamna ? ) . Raspunsul este evident ‘nu’. Stim cu totii cand devii femeie din punct de vedere fiziologic, insa declansatorul acestei schimbari la nivel psihologic reprezinta experienta ‘primei dati’. Continuarea fiind insa un drum plin de urcusuri si coborasuri – ti-e teama de propria feminitate, te gandesti ca e prea devreme si vrei sa redevii ‘fetita’, invidiezi naturaletea cu care unele imbratiseaza aceasta schimbare, dar nu te poti decide. Esti pe deplin femeie cand mentalul se sincronizeaza cu fizicul. Doamna, insa, nu devii o data cu casatoria, ci prin comportament, feminitate si educatie. Nu poti fi mama fara a fi femeie, dar poti fi femeie fara a fi doamna. ( in contextul societatii actuale, aceste notiuni au suferit mici modificari ) Citatul ” Suflete sunt multe.Oameni sunt putini ” (Jules Renard) poate fi transpus in cazul de fata in femei multe, doamne foarte putine.

Surprinzator mi se pare cand iti dai brusc seama ca esti femeie 🙂 C’est pas possible ! Trebuie sa treci printr-o relatie, sa suferi, sa te injosesti pana atingi extremele penibilul, sa te eliberezi morfologic ( pentru ca psihic esti inca o pasare captiva ) prin excese lugubre de alcool diluat si ‘ femei ‘ defemizitate, confuze asemenea tie, ca sa-ti regasesti feminitatea ???? 🙂 Superb, iti aclam reusita. Eu m-am chinuit in van sa strabat calea intortocheata a cunoasterii de sine pentru a atinge acest nivel de self-awareness, si nici pana azi nu pot striga ‘ sunt femeie ! ‘ Mai vreau sa invat, sa acumulez si sa insusesc. Comportamentul meu va dovedi ce psihicul simte, nu vorbele aruncate in drum. Prin atitudine voi spune mai multe decat poti tu cuprinde in ani de studiu asiduu si cuceriri ramase la stadiul de  ‘ salut ‘. Degeaba incerci sa te reasiguri, feminitatea ta lasa de dorit.

Despre femeile ipocrite


Cred ca sintagma asta ar putea fi incadrata in categoria pleonasm (exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decît este necesar, astfel încît sensurile cuvintelor folosite se suprapun parţial sau total. În funcţie de context şi de intenţie pleonasmul poate reprezenta fie o greşeală de exprimare, fie o figură de stil, îndeplinind acelaşi rol ca repetiţia retorica ). De ce spun asta? Pentru ca toate femeile, fara exceptie sau hai sa zicem 99%, sunt ipocrite. Sau au fost ipocrite macar o data in viata lor. Si cine nu recunoaste lucrul acesta 😀 e si mai ipocrita. Un simplu search pe google si poti gasi nenumarate sinonime pentru acest cuvant, ipocrizie. Unul sigur ti se potriveste. Poate va veti simti acum ofensate, indignate si sigur nu ma veti mai privi cu aceeasi ochi, dar eu macar sunt sincera cu mine ( macar in acest domeniu, sinceritatea stim cu totii ca este un lucru greu de acceptat ). Stiu ca am fost ipocrita si mai sunt din cand in cand. E in firea oricui, nu e ceva strict feminin. Si barbatii sunt ipocriti si asta stiti bine si o stiu si ei. Omul este o fiinta ipocrita si plina de defecte pe care le poate depasi – suna mai ok overcome 😀 – cel mai bine acceptandu-le. ” Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot ” dar vreau sa invat din aceste scapari de comportament si sa nu le las sa ma controleze.

Esti ipocrita cand spui ca nu e vorba de tine, ci de el, dar imediat dupa incepi sa ii reprosezi totul din preistoric si pana in 3011. Esti ipocrita cand spui ca pui binele lui inaintea dorintelor tale, dar cu totii stim ca nu e asa. Esti ipocrita cand imi spui ce bine imi vine bluza aia, dar de fapt arat ca un curcubeu beat. Sunt ipocrita cand rad alaturi de tine, dar de fapt rad de tine. Esti ipocrita pentru ca faci si tu acelasi lucru. Suntem ipocrite cand barfim pe la spate si face to face ne injuram din zambete (asta e o ipocrizie de fatada, menita pentru cei din jur). Sunteti ipocrite cand o mintiti ca arata aiurea imbracata cu outfitul acela, dar de fapt ati da orice sa aveti corpul ei sau tenul atat de aproape de perfectiune. Esti ipocrita cand spui ca il iubesti, dar iti fuge gandul dupa altul. Sau cand declari sus si tare “i’m over him” dar de fapt te-ai transformat intr-o obsedata. Esti ipocrita daca il suni sa il intrebi de sanatate, ca intre amici, dar discutia se transforma intr-un interogatoriu nocturn. Cand vrei sa ramai in continuare, cea mai importanta persoana din viata lui, dar intre timp tu sa iti vezi de viata ta. Cand plangi pe la colturi, cersind atentia celorlalti si apoi il injuri in gandul tau cand esti singura. Esti .. cand iti faci prietene din interes, desi cu totii facem asta at some point in our lives. Cand ii urezi tot binele din lume, dar incerci pe cat posibil sa nu il lasi sa se distreze fara tine. Cand vrei sa pari sincera, puternica, unica si “cel mai bun/a cedeaza” dar tot tu trebuie sa ai ultimul cuvant, pentru ca altfel te simti neputincioasa. Si lista poate continua, dar am obosit – psihic.

Ipocrizia ne roade si ne imbatraneste, ne oboseste si ne urateste. Cu cat incercam sa scapam Pe cine incerc sa mint, e in firea noastra si cu greu putem s-o temperam. Aplicata in doze mici, diminueaza efectele adverse 🙂 or so I hope. Putem insa alege cand, cat de ipocriti sa fim si cu cine. Sunt oare ipocrita pentru ca am facut unele dintre lucrurile enumerate mai sus si acum vorbesc despre ele ? Sunteti ipocriti/e pentru ca ma acuzati, right now as we speak ?

“De ce voi, femeile, vorbiti atat de mult ?”


Chiar, oare de ce? De ce simtim nevoia sa ne intalnim zi de zi cu prietenele, sa vorbim la telefon constant si sa chat-uim like there’s no tomorrow? Vorba mamei, cand intra la mine in camera si ma vede in fata mess-ului, cu telefonul la ureche, vorbind cu 3 persoane in acelasi timp 😀 “Mami, zici ca au intrat zilele in sac. Nu esti la bursa, sa stii”  Poate ca sunt la bursa vietii si castiga cine aduna cat mai multe informatii. Sau poate doar imi face placere.

Intrebarea a venit, evident, din partea unui baiat. Baiat care inainte vorbea mai mult decat mine cand ne vedeam, daca e posibil asa ceva. Sincer, nu stiu ce raspuns sa-ti dau sau ce raspuns ai vrea sa auzi. Vorbim pentru ca ne simtim bine una in compania celeilalte, pentru ca femeile au tendinta de a acumula cat mai multe informatii si stim cum sa le folosim la potential maxim ( exchanging them for something we don’t know and want). Unde e funul hazul in a merge singura la shopping cumparaturi sau la sala? Pana si simplul mers pe strada devine mult mai interesant cand esti langa o persoana care iti impartaseste interesele. Poti strabate Bucurestiul dintr-un capat in altul fara a te plictisi daca esti cu persoana potrivita. O dupa amiaza de relaxare in compania celei mai bune prietene, o noua rochie care iti vine bine si pe care te-a ajutat prietena ta sa o alegi, mers pe bicicleta de 3x / saptamana pentru ca va place amandurora sa va mentineti in forma, fara dulciuri dupa ora 19 pentru ca v-ati promis una alteia si nu vreti sa va incalcati cuvantul 😀 Si lista poate continua.

Hai totusi sa fac o lista, pentru ca imi plac atat de mult :

  • mers la cosmeticiana impreuna, pentru ca nu vrei sa iesi dup’aia singura pe strada cu fata rosie ca racul
  • reduceri sezoniere sau “goana dupa aur”
  • vizita lunara la stilist pentru ati retusa sprancenele, cu cine ai mai vorbi in timp ce astepti la coada daca te-ai duce singura ? ( pun pariu ca asta e motivul pt care baietii se plictisesc atat de repede si evita pe cat posibil sa se duca la frizer sa se tunda )
  • mersul la sala, am spus asta deja dar tin sa evidentiez motivele pentru toti baietii care poate citesc ce balmajesc eu aici :
  1. sa nu se holbeze toti la tine, in timp ce dai din “cur” in pantaloni scurti – pentru ca e vara, canicula si nu ai nici un chef sa te imbraci din cap pana in picioare ca sa transpiri neincetat
  2. pentru ca vrei sa ai pe cine intreba daca faci corect un excercitiu
  3. pentru ca la un moment dat te plictisesti uitandu-te pe pereti si nu mai ai chef sa vii si a doua zi
  4. ca sa nu intre in vorba cu tine toti tipii “cu sange-n coae” si apoi sa comenteze ca esti fitzoasa cand le dai jet ( cand vulpea nu poate sa ajunga la struguri spune ca sunt acrii 8-| )
  5. ca sa va motivati una pe alta; ” daca ea poate trebuie sa pot si eu, daca ea a facut 30 de ridicati, eu trebuie sa fac 40 ” etc
  • mersul pe role, se incadreaza in aceeasi categorie
  • mersul la cumparaturi, o adevarata cruciada si se aplica vorba “unde’s 2 puterea – de a cumpara – creste” :))
  • gatitul, atat de distractiv cand dai muzica tare si incerci sa faci experimente cu puiul proaspat decongelat sau galustele din supa 😀 to die for, la propriu !
  • machiatul, pentru ca sunt unele lucruri pe care nu poti sa le faci singura

Pe scurt, orice faci e de 2x mai distractiv daca esti insotita de o prietena. Regula se aplica si in general, you have more fun as a group than alone. Sau pot exista exceptii, dar atunci inseamna ca nu vorbim de un grup compact si compatibil. Cert este ca noi, femeile, avem o imaginatie mai bogata decat majoritatea baietilor pentru ca asa am fost “construite”. Si o atentie exacerbata pentru detalii. Si suntem mai comunicative, mai dornice de apropiere si mai “visatoare”. Noi suntem partea emotionala a unei relatii, iar barbatii partea pragmatica. Noi traim, voi actionati. ( Of course, there are exceptions, men more in touch with their artistic side and women that are more practical than sensible, nothing wrong in either of these situations ) E simplu, suntem diferiti. Lipsurile unuia le completeaza celalalt. Si invers. Ganditi-va ca acel lucru care va face voua placere, poate pe noi ne plictiseste. Iar ce ne incanta pe noi, mai mult ca sigur pe voi va adoarme 😀 Suntem firi sensibile si emotionale ( but that’s not always a good thing, when she gets over possesiv and can’t stop bitching/crying about how mean you are for dumping/hurting her – exista cazuri si cazuri, despre care poate o sa vorbesc in alt post deci nu sariti cu acuzatiile cum ca as fraterniza cu inamicul 8-| ) si ne iubiti pentru asta. Stiu ca suna semi-diabetic, dar e adevarat.

Daca nu am mai fi asa, am mai prezenta interes ? Misterul atrage atentie si intrebarile pe care le ridica cer mai mereu raspunsuri 🙂 We bring color and excitement into your lives, and you like it ! Admit it :p

1000 de carti – the sequel


101.  Interviu cu un vampir, Anne Rice
102.  Vampirul Lestat, Anne Rice
103.  Regina damnatilor, Anne Rice
104.  Povestea hotului de truputi, Anne Rice
105.  Diavolul Memnoch, Anne Rice
106.  Vampirul Armand, Anne Rice
107.  Vampitul Vittorio, Anne Rice
108.  Harry Potter and the Philosopher’s Stone
109.  Harry Potter and the Chamber of Secrets
110.  Harry Potter and the Prisoner of Azkaban
111.  Harry Potter and the Goblet of Fire
112.  Harry Potter and the Order of the Phoenix
113.  Harry Potter and the Half-Blood Price
114.  Harry Potter and the Deathly Hallows
115.  Sa-i spunem president? Jeffrey Archer
116.  Kane si abel, Jeffrey Archer
117.  Fata risipitoare, Jeffrey Archer
118.  A patra putere, Jeffrey Archer
119.  Cismigiu & Comp, Grigore Bajenaru
120.  Mizerabilii, Victor Hugo
121.  Fabule, Jean de la Fontaine
122.  Le petit prince, Antoine de Saint Exupery
123.  Minciunile femeilor, Ludmila Ulitkaia
124.  Alchimistul, Paulo Coelho

10 reguli de aur ale biciclistului


1. Casca, stresanta dar necesara
2. Apa intotdeauna
3. Nu pleca de acasa daca vezi ca ai mici probleme cu roata, ghidonul sau mai stiu eu ce ( nu o sa se rezolve singure ca prin minune )
4. Sa ai mereu la tine o mini trusa cu scule, chiar daca te incomodeaza la drum o sa vina si ziua cand o sa ii multumesti lui Dumnezeu ca ai avut-o cu tine
5. Ai grija la masini, pt ca nimeni nu o sa aiba grija de tine
6. Nu sta cu castile in urechi si muzica la maxim, nu vorbi la telefon ( daca o faci, si cel mai probabil ca da, ai mare grija. Poti ajunge foarte usor pe capota unui Logan fara ABS )
7. Nu injura ( degeaba te cobori la nivelul lor, nu se merita )
8. Leaga-ti-o bine, de preferat sa nu o lasi singura mai mult de 5 min ( asta daca esti din Bucuresti, nu garantez pentru alte orase )
9. Asigura-te ca e semnalizata pe timp de noapte
10. Distreaza-te si pastreaza lumea verde ! 😀