Blogosfera cea de toate zilele


Și câteodată mă apucă așa un dor să scriu despre vrute și nevrute, despre junghiuri în coaste și lume hapsână, despre minciunile virtuale și îmbrățișări de ochii lumii.

Cum poți tu să susții sus și tare că nu îți place intriga, că îți repugnă bârfa când tu nu faci decât să creezi valuri de comentarii răutăcioase și să întreții ciclul “vorbești despre mine, vorbesc și eu despre tine”?! Dacă vrei să spui lucrurilor pe nume, așa cum te lauzi în fiecare postare menită să atace atacatorii tăi din online, atunci zi-le direct. Face to face, printr-un mesaj privat sau direct pe wall. Numai zi-le!

Nu-ți mai bombarda cititorii cu bad karma, nu îți mai transforma wall-ul într-un loc de “bârfă despre bârfă”. Dacă te încălzește cu ceva, nu te mai citesc deci nu e nevoie să îmi oferi sfatul clasic “dacă nu îți place mergi mai departe” (s-a întâmplat să mă împiedic și să dau peste postarea ta). Recunosc, te urmăream la început, dar ce e mult strică. Mă refer la multă prostie. Toți avem lacune, dar măcar știm să folosim opțiunea de search din google dacă nu cunoaștem toate cuvintele, sau apelăm la varianta mai old school – DEX-ul. Mi se pare penibil să te consideri blogger, să afirmi că lucrezi în acest domeniu, dar să greșești cele mai simple cuvinte. Nu posta fără să te verifici; it’s not cool, dude!

Eu personal nu prea văd rostul scuzelor de genul: “mă grăbeam”, “eram pe mobil”, “a luat foc casa” etc. Grow up and be responsible for the shit (literally, the shit) you write! Și eu gresesc la prima ciornă, apoi verific, apoi îi dau unei prietene (DEX pe 2 picioare cum îmi place să o numesc) și abia apoi postez. Și tot îmi mai lipsește câte o litieră, sau le inversez între ele. Dar sunt puține și nu atât de evidente cum ar fi o frază fără predicat sau un paragraf fără logică. Măcar eu nu sunt o blogariță intens mediatizată sau PR-iță sau mai știu eu ce Dr. în comunicare 😐

Revenind la bârfa suculentă: mă termină psihic când un oarecare comentează la o postare, menită să evoce comportamentul deplorabil al concurentei și autoarea nu înțelege ironia acestuia. Really??! “I don’t care about what people talk behind my back until they speak the truth” înseamnă că ce ai realizat tu prin postarea anterioară a fost să demonstrezi că de fapt pentru tine contează părerea lor, pentru că într-o oarecare măsură are legatura cu realitatea pe care poate vrei să o ignori. Pe românește: adevărul doare. 
image

De ce nu îți zic asta în față?! Pentru că m-aş antrena într-o polemică interminabilă cu o persoană care nu acceptă că poate greși, oricât de uman ar fi acest lucru. Pentru că ți-aş face trafic, reclamă, call it whatever you want. Și, sincer, nu aș vrea. Pentru că recunosc o luptă pierdută dinainte de a începe și nu sunt un Don Quijote al blogosferei. Pentru că morile de vânt nu mă atrag, sunt doar niște zgomote în depărtare, care rar de tot îmi distrag atenția, dar nu destul încât să mă abat de la traseul meu pentru a le acorda mai multă importanță decât merită.

Și în încheiere: femeile bârfesc, blogărițele și mai mult, iar dacă chiar vrei să fii așa zen cum declari în repetate rânduri, fi tu prima care ignoră vorbele rele, întoarce tu celălalt obraz, ia-o de la capăt cu fruntea sus! Dar gândește la rece, orice bârfă are un sâmbure de adevăr.

Let’s gossip about Christmas


Christmas is about giving, not bragging to the world about what you got. The fact is mum and dad spent a lot of money on excessive gifts, wrapped up in over priced paper, containing huge amounts of different types of chocolate, candy and sweets. ‘Cose it’s Christmas only once a year and baby needs to gain some calories for all the work done during 2011.

I understand the concept of  “being genuinely excited with what Santa brought you”, but there is a difference between this and bragging – overdoing it. The limit is really thin and that makes it easy to ignore it. But I’m getting  bored of hearing the same lame question: “What did you get for Christmas?” “Happiness, bet you weren’t expecting to hear that.”

And now, I assume that the ever bitter people will jump with complains about how I’m being hypocritical. I’m not, I’m judgmental and I don’t discriminate: I despise bragging in general. Loudmouth people that can’t stop screaming their lungs out about how perfect their life is, how much money they have and how wonderful they truly are. The principle is this: if you have to brag about it, it’s not worth anyone’s concern.

Wondering what I received, for being such a good girl? Love, affection, Os  and the promise of a future worth the wait. My family all together, my friends, my love 🙂 my Christmas tree with the big red star (from my childhood) on top, my fluffy kitty, my crazy pup – Santa was generous this year and I received everything I wished for ( material stuff included 😀 ).

So, here it is: Share some love, not gossip!

Christmas puppy