Patriotism forţat


Când încă eram mică, de 1 Decembrie vedeam peste tot steagul arborat, românii mergând mândrii la defilare, şi se citea pe feţele multora sentimentul de patriotism şi iubirea faţă de ţară. Acum doar instituţiile mai scot, o dată pe an, steagul de la naftalină şi îl flutură cu sictir, din ordinul celor de la conducere.

Iubesc ţara asta şi tot ce ne oferă, iubesc istoria şi tradiţiile, dar nu o să pot iubi niciodată românii de azi care o strică. Am avansat împinşi de la spate, dar am involuat la capitolul principii. Sunt o mână de oameni în ţara asta (exagerez puţin) demni de a fi numiţi români, şi tot ce vor este să plece cât mai departe, să scape de viitorul la care suntem predispuşi.

Avem resurse naturale, avem păduri, câmpii şi văi; avem un teren atât de fertil încât e de ajuns să arunci o mână de seminţe şi până şi în Bucureşti îţi cresc legumele, doar să le uzi.

Avem doar jumătăţi de drumuri şi terenuri nefolosite cât vezi cu ochii, avem biserici cu turle aurite şi spitale părăsite, avem bătrâni care trudesc pentru o pensie pe care, cel mai probabil, nu o s-o mai apuce şi avem tineri şomeri cu 2 facultăţi şi masterate.

Avem ingineri pe drumuri şi fabrici demolate, avem uzine închise şi datorii la întreţinere, avem motoare V10 în parcare şi medicamente NEsubvenţionate.

Avem 5 carduri şi împrumuturi la bancă, dar mall-urile sunt mereu pline; suntem poligloţi, dar lucrăm pe juma de normă la casele de marcat din Cora; avem analfabeţi în Parlament, iar copiii noştrii pică BAC-ul şi nu ştiu ce e ăla DOOM.

Avem teatre, biblioteci şi muzee, dar băm şi ultimul ban pe o bere în colţul străzii. Avem doctori ce-şi îneacă amarul în ţuică de la magazinul din cartier, elevi ce-şi bat profesorii, şi ţigani ce-şi doresc să împărţim ţara cu ei. Avem legi care omoară oameni nevinovaţi şi palate construite cu bani murdari.

Avem mai multe decât putem duce şi nu ştim ce să facem cu ele. Frumoasă ţara, păcat că e locuită!