Curbele si curvele


Am şi eu piticii mei pe creier, ca de altfel toată lumea îi are. Nu ştiu dacă şi voi aveţi aceeaşi părere ca mine despre preconcepţii şi idolatrizarea sinelui. Nu înghit oamenii încrezuţi, pentru că de cele mai multe ori habar nu au pe ce planetă trăiesc. Iar când se trezesc în sfârşit din visare, nu se regăsesc printre cei de rând. Ei trăiesc într-o pătură a societăţii superioară atât prin comportament, cât şi prin capacitatea intelectuală a individului.

De cele mai multe ori te trezeşti acuzat pe nedrept de vreun Freud bucureştean, iniţiat în arta conversaţiei şi a socializării de către societatea internetului, a like-urilor şi a smartphone-urilor. Şi simţi cum te trage după el într-o conversaţie inaptă din punct de vedere al bagajului de cunoştinţe şi preponderent empirică (dar natura vastei sale experienţe fiind vizibil eronată). Cum să nu îţi doreşti să îi verşi cafeaua pe tabletă, centrul universului său?

Progresul acesta a dus la modernizarea limbajului, la degradarea culturii şi mă face să îmi doresc să reneg noul DOOM. Nu mai există conversaţii faţă în faţă, ci chat-uri. Nu mai ieşi în oraş, ci dai attend la eveniment. Nu mai citeşti o carte/un ziar, ci dai scroll pe wall. Nu mai există cei 7 ani de acasă, ci orele petrecute online. Prietenia se măsoară în numărul de oameni pe care îi ai în listă, admiraţia în numărul de like-uri şi natura comentariilor lăsate denotă gradul de prostie al anturajului tău. Să fii pupincurist online e ultima fiţă.

Tot la capitolul dureri de cap intră şi all the positive shit that’s supposed to brighten your day. Am obervat că există o în/cur/ajare pentru orice, cineva găseşte o variantă mai frumoasă de a privi lucrurile tâmpeniile pe care le faci:

Şi asta e valabilă pentru absolut orice gând delăsător ai avea. It is not ok, it is not normal, stop it! Există scuze pentru orice, dar asta nu înseamnă că sunt şi adevărate sau că eşti crezut. Nu mă las de fumat pentru că nu pot, nu mă duc la liceu/facultate/birou pentru că nu mă simt bine (şi sănătatea mea e mai importantă decât orice – este, dar dacă erai pe bune bolnav îţi era mult prea rău ca să mai stai să cauţi scuze), nu am şunci ci curbe.

Devine o problemă de ordin psihologic când şi ajungi să crezi toate poveştile astea. Partea bună este că devii un mincinos/manipulator mai bun😉

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s