Cum isi schimba „lupul” blana, dar naravul ba !


Cum se face ca dupa ce un lucru, aparent insignifiant, dispare din viata ta iti dai seama brusc cat de mult a contat pt tine ? Normal ca ma refer la relatii sau la ce altii iau drept relatie.

Dupa ce survine schimbarea, trebuie sa treaca o perioada de acomodare timp in care sa asimilezi ca celalalt nu mai e langa tine. Pentru unii dintre noi, constientizarea are loc zi de zi, in diferite situatii fara a insemna o eventuala despartire. Iti dai seama ca nu e langa tine cand treci pe langa alt cuplu diabetic de afectuos, cand vezi 2 maini stangandu-se cu iubire, cand te asezi in autobuz si locul de langa tine e liber, cand esti la cumparaturi si ai reflexul de a te intoarce si de a-l intreba „ tu ce parere ai?”

Pentru altii, insa, dureaza ceva pana realizeaza evidentul. Ca le lipsesti si ca viata nu e asa de roz ( cum isi imaginau ei ) cand esti singur. Si ce sa vezi, brusc, isi ajusteaza traiectoria astfel incat sa se intersecteze cu a ta. Isi schimba comportamentul astfel incat sa iti faca pe plac. Brusc, iti amintesc tot ce le-ai spus si la momentul respectiv, s-au prefacut ca inteleg. Si astfel realizezi ce diferenta mare e intre a auzi si a asculta. Isi fac curat in camera, in viata, in gandire, renunta la lenevit inimaginabil de mult ( nu v-ar veni sa credeti cat poate dormi un om pe zi ) si au timp sa se intereseze de sanatatea ta. Unde erai cand imi era rau si nu puteam ajunge la farmacie ? Unde erai cand faceam foamea pe la birou pentru ca scorpia de sefa nu ma lasa sa ies in pauza ? Unde erai cand te-am sunat sa te intreb daca ne vedem azi, in conditiile in care era ziua mea ?

Ah, da, imi amintesc. IN PAT, ocupat, fara chef de viata sau de mine. Si unde esti acum cand mi-am dat seama ca merit mai mult si ca exista cineva care ma iubeste asa cum sunt si admira increderea si personalitatea mea? Incredibil, dar esti in fata geamului meu. E miezul noptii si tu crezi ca gesturi penibile mai au vreun rezultat. Nu doar ca imi dovedesti ca esti capabil de sentimente fata de o alta fiinta ( which just wasn’t me, at that particular time ), dar si ca toata relatia a fost o bataie de joc ! Ma auzeai, dar nu te interesa ce zicam. Te uitai la mine, dar iti era indiferent daca ma vedeai sau nu. Vorbeam, dar vorbele zburau pe langa tine. Si acum zbor si eu !

Tot ce faci e sa imi demonstrezi ca poti, daca vrei, sa ai o relatie. Doar ca la momentul respectiv nu vroiai. Acum ca nu mai sunt in peisaj, ma vrei si poti sa asculti si sa iubesti si sa ajuti fara sa ceri nimic in schimb. Tot ce te-am rugat sa faci, te-am sfatuit, acum le faci, acum sunt sfaturi bune si idei de urmat. Acum totul e bine, atunci problema eram eu. Este asta o relatie ? Peste o luna vei reveni la dormit pana la 7 seara in weekend, stat in casa pentru ca nu vrei sa imi cunosti prietenii ( sau sa ma lasi sa ii cunosc eu pe ai tai ), la jocuri pe calculator la orice ora din zi si din noapte, chiar daca eu stau in pat si te astept ( dupa ce am venit pe jos pana la tine doar ca sa petrec putin timp cu tine ) ?? Atunci de ce sa ma reintorc la tine ? De ce sa dau cu piciorul la respect, iubire, incredere si zambete neconditionate ?

Asa credeam si eu..

P.S. : The story isnt fictional, it just isnt about me :D  Im in a wonderful relationship right now (love you !)

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s