In bezna noptii


Stau încordat lângă fereastră cântărind opţiunile. Greutatea armei o simt şi acum, conturul ei s-a imprimat pe palmea mea dreaptă, iar răceala oţelului îmi dă fiori pe şira spinării. Un ultim moment de răgaz, atât mai pot spera să am până când limbile ceasului se vor împreuna într-un zgomot asurzitor: ora 23 59. Simt cum fruntea îmi atinge geamul întredeschis şi picături de apă mi se preling printre gene, gonind spre obraji, îmi umezesc buzele uscate şi se rostogolesc în paharul cu vodka. Acum e timpul să mă hotărăsc unde voi merg, niciodată să nu regret decizia luată. Nu sunt genul de bărbat care să îşi manifeste masculinitatea în văzul tuturor, iar când vine clipa să acţionez, eu să dau înapoi. O voi face chiar dacă o să mă transforme într-un fugar, pentru că viaţa e a celor vii şi eu am nevoie să simt cum inima îmi zvâcneşte în corp.

Eu: – Ce mai e viaţa fără capacitatea de a lua decizii tembele? dau cu palme în geam şi mă întorc pe călcâie, cu spatele la oraşul obscur.

Ea: –  Ce o să facem? cu vocea parcă şoptită, îmi cere o soluţie pe care sunt convins că nu o s-o accepte.

Nu am auzit-o întrând în cameră. De altfel, nici nu prea m-a interesat dacă a urcat după mine.

Eu: –  Mă gândeam să le ascult teoriile, să-mi bat joc de ele, apoi să le urmez pe ale mele. Ca de obicei.

Ea: – Îmi creşte tensiunea..

Eu: – Şi mie. Dar eu mă lupt cu Divinitatea acum.

Ea:  – Ştii, ar trebui să te maturizezi ! Nu e vorba doar de un pariu pierdut, ci de tot ce ai muncit pânp acum ca să construieşti. Sunt cariera şi viaţa ta în joc. Şi eu..

Eu: – Mda, şi câinii ar trebui să nu se mai lingă. Dar asta nu se va întâmpla niciodată.

Am trecut pe lângă ea fără să îi dau şansa să mă oprească cu un cuvânt sau cu o furtună de lacrimi.  Femeile întotdeauna sunt excesiv de emotive şi se întâmplă frecvent, în situaţii cu multă presiune, să cedeze lamentabil. Ştiu că sună misogin, dar ştiinţa spune că sunt slabe şi vulnerabile. Eu ce pot să fac?

Ea: – Putem vorbi totuşi?

Eu: – Nu. ( chiar simte nevoia să mă enerveze în ultimul hal ?? )

Ea: – Chiar cred că…

Eu (întrerupându-o): Fie m-ai trădat şi cauţi iertare, fie nu m-ai trădat şi cauţi să fii ascultată. Oricum nu mă interesează.

Ea: – Nu te placi pe tine însuţi. Dar te admiri. E tot ce ai şi te agăţi de asta. Te temi că dacă te schimbi, vei pierde lucrul care te face special. Nefericirea nu te face mai bun decât ceilalţi. Te face pur şi simplu nefericit. A fost o greşeală minoră; nu aveam de unde să ştiu ce avea să se întâmple…

Eu: – Greşelile sunt atât de serioase pe cât sunt efectele lor! Şi acum eu trebuie să o repar. O să mă duc la el şi o să îi accept oferta, deci ai face bine să taci din gura şi să stai în banca ta de acum încolo.

Ne pasă de familie şi de prieteni dintr-o constrângere evoluţionistă. Şi tot dintr-o constrângere evoluţionistă nu ne pasă de nimeni altcineva. Dacă am ţine la toţi oamenii fără discriminare, nu am mai putea să funcţionăm. Iar eu nu o sa ma subjug acestor reguli idioate. M-am decis.

2 thoughts on “In bezna noptii

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s