Viata pe doua roti – de la prima bicicleta si pana azi


Candva, in vremuri de mult apuse, am avut o bicicleta.

Cand eram foarte foarte mic, ceva gen pe la 2 ani, primul lucru pe care l-am avut cu roti a fost o masinuta din tabla care se numea Moskvich si era rosie.  Si ma plimbam cu masinuta aceea toata ziua, nu mai reuseau sa ma desparta de ea. Simteam lumea la picioarele mele, sau mai bine zis eram regele soselelor 🙂 Nu stiam bine sa leg doua cuvinte dar toti din cartier ma stiau drept “micul sofer teribilist”. Le si spuneau alor mei ca sunt prea mic sa ma plimb cu asa ceva, ca ma rasfata si o sa aiba probleme cu mine mai tarziu. Dar cand ai vrea, domne’, sa ma plimb cu ea? Cand o sa fiu major in toate tarile si nu o sa imi mai incapa nici piciorul in ea? Poate o s-o folosesc pe post de patina cu role.

Sa ca povestesc putin despre Moskvich-ul meu :  era visul oricarui copil. In epoca sovietica au fost automobile pentru fiecare clasa de oameni, si anume  Zaporozhets (pentru clasa de mijloc), Volga (pentru clasa superioara) si chiar Invalidka pentru persoanele cu handicap, care nu erau capabile sa conduca autovehicule obisnuite.  Ideea este ca pana si copiii sovietici au avut propriile lor vehicule in miniatura, cea mai mare parte fiind produse la fabrici de masini reale. De exemplu, fabrica de AZLK, care a produs Moskvich, a avut propria sectiune pentru modele Mosckvich destinate copiilor. Primul Moskvitch ( 1947 ) numit “400” a fost o copie directa dupa un Opel Kadett. În timpul anilor 1960 masini Moskvitch au fost, de asemenea, asamblate în Belgia pentru a fi vândute în tarile vest-europene. Pâna la mijlocul anilor 1980, când un nou model numit Aleko a fost introdus. La noi, insa, au ajuns mult mai tarziu. Nu am aflat nici pana in ziua de azi cum de a reusit tata sa faca rost de masina, dar pot spune sincer ca este una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o am din anii copilariei.

Dar a trecut si perioada mea de glorie si in loc sa avansez in rang, eu parca am decazut. I was stripped of my military ranks si am devenit simplu soldatel. De la ore intregi petrecute afara, pe strada, speriiand cateii si pisicile vecinilor si starnind rasetele celorlalti prichindei, acum am ajuns sa ma limitez la 3 roti.  I overgrowned my devilish red Moskvich ! 😦 Si ai mei au gasit de cuvinta sa imi ia o tricicleta. Dar nu stiu cum se face ca mereu ajungeam sa cad, echilibrul meu era fenomenal. Vazand ca pur si simplu nu reusesc sa inteleg complicatul algoritm ce statea la baza mersului pe 3 roti, s-au hotarat astia ai mei, in infinita lor desteptaciune, sa imi ia o bicicleta. Deja stransesem o colectie destul de impresionanta de vanatai, chiar si pentru un baietel de nici 6 ani. Daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca secretul consta in viteza cu care luam eu curbele. Pana la urma, se pare ca eram vitezoman de mic 😀

Ziua cu pricina a decurs astfel: a venit mama in camera la mine si mi-a zis “Mami, vino incoa, sa vorbim ceva cu tine.” Ca un adevarat teribilist ce eram, primul meu gand a fost “Aa, mami, dar ce am facut ?” Singura data cand raspunsul la aceasta intrebare a fost unul favorabil:  “Uite, am vorbit cu tactu’ si ne-am hotarat sa iti luam bicicleta. Vrei sa vii cu noi?”  Va dati seama ca eram in culmea fericirii. Nu imi mai incapeam in piele de bucurie, in sfarsit scapam de tricicleta, supliciul copilariei mele. Mi-l amintesc si acum pe tata, era tot murdar de motorina ( lucrase pana atunci sub camionul pe care il tinea in fata curtii ) si am alergat spre el sa il pup sa il imbratisez.  Nu cred ca o sa uit vreodata mirosul acela, de tutun si motorina amestecate, eram mic si increderea pe care mi-o transmitea prezenta lui impunatoare ma facea sa ma simt in completa siguranta.

M-au imbracat ei frumos, ziceai ca era sarbatoare si m-au suit in masina familiei, o Dacie 1310, alba, dar un alb imaculat, proaspat vopsita, o bijuterie la vremea ei. Intr-un final glorios am ajuns si pe Stefan cel Mare, la magazin. Acesta era plin ochi cu tot felul de biciclete care mai de care, m-am apropiat de geam si am stat sa ma uit o vreme la bicicleta pe care pusesem ochii, parca fiindu-mi frica sa intru.  Intr-un colt, rezemata de perete, am vazut-o pe “a mea”.  Mi-a placut din primul moment, a fost mai mult decat dragoste la prima vedere 😀 Era rosu aprins, cu spite cromate, avea un cal inaripat ce trona pe ghidon si scria cu litere mari “PEGAS”. Mi s-a ridicat parul pe maini de entuziasm 🙂

Si in timp ce eu imi imaginam ce tumbe o sa fac cu ea pe strada, cum o sa am invidieze copiii si cum o sa ii las eu sa se plimbe cu ea in schimbul gumelor Turbo, tata se tocmea cu vanzatorul asupra pretului. Pana la urma mi-a luat si roti ajutatoare care au costat destul de mult si pe care nu am ajuns sa le mai folosesc. Am plecat de acolo foarte incantat si faza cea mai tare a fost ca ne-au dat-o dezansamblata. Vanzatorul a pus-o intr-o cutie mare de carton, dar eu la vremea aceea nu intelegeam cum putea sa incapa acolo si eram indignat crezand ca m-au pacalit. Abia cand am ajuns acasa mi-a aratat-o, de fata cu fratele meu mai mic si s-a pus tata pe ansamblat. Se chinuia, injura de mama focului si pana la urma s-a indurate sa il cheme pe nea Ionel, un vecin “handyman” caruia i-a dat o tuica ca sa il ajute.  Si nu stiu cum s-a intamplat dar de la nea Ionel a venit si nea Costica si fratisu si pana la urma s-a adunat tot cartierul la noi in curte ca sa monteze bicicleta. Cred ca s-au chinuit vreo 5 ore, indemnati de paharelul de tuica si voia buna. Asta m-a impresionat cel mai mult, cum s-au strans toti oamenii aceia doar ca sa dea o mana de ajutor.

A urmat o serie de cazaturi, julituri in genunchi pe vreme ploioasa si plonjari in toate baltocile de pe strada. Mama s-a speriat initial cand m-a vazut asa jegos dar cum n-aveam nimic m-a trimis sa incerc pana reusesc. Am cazut cred ca de vreo 10 ori in ziua aceea, dar am invatat. Iar dupa Pegas au urmat altele, pe care insa am reusit sa le iau din banii mei stransi. Am cunoscut si sadisfactia de a munci pentru un lucru, de a stii ca este al tau. Am inteles pretul banului si rostul muncii bine facute. Si azi mai am o bicicleta in garaj, s-a pus insa praful pe ea. Am lasat-o in paragina in favoarea substitutului ei pe 4 roti. Imi lipseste, de cele mai multe ori se intampla cand stau in trafic, inconjurat de claxoane nervoase, vociferari insistente si soferi nesimtiti. As vrea s-o duc in parc, sa ma plimb ca alta data dar starea ei precara ma descurajeaza. Nu stiu daca mai rezista mult si regret ca nu m-am ocupat de ea ca de celelalte. Tata m-a invatat mai bine, sa pretuiesc lucrul pentru care am muncit. Uitasem asta, dar vreau sa imi amintesc. Recunosc ca in fiecare zi invat, invat sa nu renunt atunci cand e greu si sa ma bazez doar pe mine cand vreau sa fac ceva. Pentru ca oameni buni la suflet greu gasesti, iar ajutor oferit din dorinta sincera de a ajuta nu prea mai primesti. Oameni ca tata sunt putini si o sa pastrez mereu sfaturile lui aproape de sufletul meu. Pentru tot ce a facut el pentru mine, o sa il rasplatesc inzecit si o sa ii cinstesc memoria asa cum se cuvine.

Al tau, Bogdan

1000 de carti


Sa incep o mica leapsa 😀 Verisoara mea a reusit sa ma mobilizeze azi si m-a convins sa scriu despre cartile din biblioteca mea. Am vrut de multa vreme sa fac lucrul acesta; mai mult pentru a-mi aduce aminte, pentru a trece in revista paginile prafuite care stau in tacere pe rafturile bibliotecii asteptand sa-si faca noi prieteni. Trec pe langa ele in fiecare zi si stiu ca au atatea de spus, as vrea ca toti sa se opreasca macar o data si sa le asculte. Sunt povestile copilariei, ale adolescentei, primele poezii, primele carti in engleza, copertile cartonate si cele viu colorate. Sunt amintirile mele si vreau sa le impart cu voi. Fiecare am avut o poveste preferata, un personaj drag noua, o carte pe care nu am vrut sa o mai lasam jos. In vacantele de vara, mi-am facut chiar abonament la biblioteca. Nu era ceva iesit din comun pe vremea aceea, acum insa ma intreb daca nu cumva au fost inchise toate. As vrea sa stiu ca peste ani, cand o sa am un copil, va putea sa se duca la o biblioteca si sa imprumute prima carte. Probabil ca suna demodat, dar as prefera de o mie de ori sa citesc o carte uzata de timp, decat un articol pe net. Pastram cu noi, in suflet, amintirea cartilor dragi !

Leapsa noastra consta in a scrie fiecare cate o lista care sa cuprinda carti pe care le-am citit, le citim sau le vom citi, imprumutate ( asta daca mai tineti minte, eu una ma indoiesc 🙂 ) sau din biblioteca personala, cu autori straini sau nu, astfel incercand sa ne motivam unii pe altii sa citim cat mai mult. Experienta unei vacante nu e de ajuns daca nu ai si bagajul potrivit drumului, iar cel mai bine e sa te duci pregatit pentru orice fel de vreme ! 😀

Lista mea de 1000 de carti:

  1. Amintiri din copilarie, Ion Creanga
  2. Povestirile lui Creanga ( am citit doar 10, printre care se numara: Ivan Turbinca, Harap Alb )
  3. Doua loturi, Ion Luca Caragiale
  4. Craii de Curtea-Veche, Mateiu Caragiale
  5. Domnul Goe, Ion Luca Caragiale
  6. O scrisoare pierduta, Ion Luca Caragiale
  7. Arendasul roman, Ion Luca Caragiale
  8. Momente si schite, Ion Luca Caragiale
  9. Drumul egal al fiecarei zile, Gabriela Adamesteanu
  10. Poezii poporale. Balada adunate si indreptate de V. Alecsandri
  11. Pasteluri, V. Alecsandri ( publicate in Convorbiri literare)
  12. Cuvinte potrivite, Tudor Arghezi
  13. Carticica de seara, T. Arghezi
  14. Versuri alese, T. Arghezi
  15. Plumb, G. Bacovia
  16. Poezii, G. Bacovia
  17. Romanii supt Mihai Voievod Viteaz, Nicolae Balcescu ( recunosc ca nu am terminat-o de citit )
  18. Dupa melci, Ion Barbu
  19. Avram Iancu, Lucian Blaga
  20. Mesterul Manole, Lucian Blaga
  21. Poezii, Lucian Blaga
  22. Puiul, Ioan Alexandru Bratescu – Voinesti ( eram mica atunci cand am citit-o si mi s-a parut foarte trista )
  23. Poezii, G. Calinescu
  24. Cartea Nuntii, G. Calinescu
  25. Enigma Otiliei, G. Calinescu
  26. Trei nuvele, G. Calinescu
  27. Poezii, George Cosbuc ( printre care Nunta in codru, Nunta Zamfirei, Iarna pe ulita )
  28. Trubadurul, Delavrancea
  29. Hagi Tudose, Delavrancea
  30. Neghinita, Delavrancea
  31. La tiganci, Mircea Eliade
  32. Maitreyi, Mircea Eliade
  33. Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade
  34. multe poezii de Eminescu, nu are sens sa le enumar pe toate
  35. cateva poezii de Goga
  36. Pe drumuri de munte, Calistrat Hogas
  37. Scaunele, Eugen Ionescu
  38. Istoria literaturii romane contemporane, Eugen Lovinescu ( pe fragmente, nu completa )
  39. Alexandru Lapusneanu, Costache Negruzzi
  40. Nasdravaniile lui Nastratin Hogea, Anton Pann
  41. Fabule si istorioare, Anton Pann
  42. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petrescu
  43. Patul lui Procust, Camil Petrescu
  44. Jocul ielelor, Camil Petrescu
  45. Act venetian, Camil Petrescu
  46. Fram, ursul polar, Cezar Petrescu
  47. Scrisorile unui razes, Cezar Petrescu
  48. Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda
  49. Morometii, Marin Preda
  50. Ion, Liviu Rebreanu
  51. Rascoala, Liviu Rebreanu
  52. Padurea spanzuratilor, Liviu Rebreanu
  53. Baltagul, M. Sadoveanu
  54. Fratii Jderi, M. Sadoveanu
  55. Dumbrava minunata, M. Sadoveanu
  56. Hanul Ancutei, M. Sadoveanu
  57. Moara cu noroc, Ioan Slavici
  58. Mara, Ioan Slavici
  59. Doi feti cu stea in frunte, Ioan Slavici
  60. Popa Tanda, Ioan Slavici
  61. Budulea Taichii, Ioan Slavici
  62. Poezii de Nichita Stanescu
  63. La Medeleni, Ionel Teodoreanu
  64. Teroarea neagra, Constantin Chirita
  65. Castelul fetei in alb, Constantin Chirita
  66. Roata norocului, Constantin Chirita
  67. Teroarea Alba, Constantin Chirita
  68. Drum bun, ciresari ! Constantin Chirita
  69. Toate panzele sus, Radu Tudoran
  70. Dune, Frank Herbert
  71. Mantuitorul Dunei, Frank Herbert
  72. Copiii Dunei, Frank Herbert
  73. Imparatul-zeu al Dunei, Frank Herbert
  74. Ereticii Dunei, Frank Herbert
  75. Canonicatul Dunei, Frank Herbert
  76. Cei trei muschetari, Alexandru Dumas
  77. Dupa douazeci de ani, Alexandru Dumas
  78. Contele de Monte-Cristo, Alexandru Dumas
  79. Vicontele de Bragelonne, Alexandru Dumas
  80. Luna Noua, Stephenie Meyer
  81. Amurg, Stephenie Meyer
  82. Eclipsa, Stephenie Meyer
  83. Zori de zi, Stephenie Meyer
  84. Noua si scurta viata a lui Bree Tanner, Stephenie Meyer
  85. Marked, P.C. and Kristin Cast
  86. Betrayed, P.C. and Kristin Cast
  87. Chosen, P.C. and Kristin Cast
  88. Untamed, P.C. and Kristin Cast
  89. Hunted, P.C. and Kristin Cast
  90. Tempted, P.C. and Kristin Cast
  91. Ucenicul vraciului, Joseph Delaney
  92. Blestemul vraciului, Joseph Delaney
  93. Secretul vraciului, Joseph Delaney
  94. Batalia vraciului, Joseph Delaney
  95. Greseala vraciului, Joseph Delaney
  96. Sacrificiul vraciului, Joseph Delaney
  97. Cosmarul vraciului, Joseph Delaney
  98. Portocala mecanica, Burgess Anthony
  99. Pasi pe sticla, Iain Banks
  100. Jurnalul lui Abel, Daniel Zarnescu

Maine continui lista 😀 dar pana atunci o invit ceremonios ♥ pe Ade sa ni se alature 😉

Exposure of your ego


Get a grip of your lost sanity,

of your long forsaken moral grounds,

Of your lust for boasting vanity,

that corrupts these wicked towns.

Play this riddle with your ego,

let it feast its eyes on you

Blend your misery with pitty

then reveal that which is true.

Divest your soul of hidden layers,

one for every chapter of your life

Open your eyes to share the story

of countless wounds made only by knives.

Strip you heart and strip your body

of what’s left after this war,

End the game that hurts soo badly

like you put out a ciggar.

Daily jokes no longer charm you,

his amusament now subdues you

And before you even know it,

his own laughter makes you sad.

True to you, true to your feelings

choose the road you want to ride

Don’t just listen to some stories

choose to write your future past.

Are you proud of who you are?


Answer me this question :  What is the real IIt’s what you are, not what others make of you. ( Coelho )

I am proud of me only when I don’t give up on my believes, when no matter how hard it may seem I manage to hold it together and stand my ground.  One step back gives room for a lot more steps in the completely wrong direction. I am proud of myself if at the end of the day I have no remorse, if I don’t get all emotional and wish I’d taken another decision. I can hold my head up high if you can do the same when walking down the street by my side. I choose not to back down, to believe in my decisions ( even if they are wrong, because one bad decision values more than a life of good decision made by somebody else ), I choose to listen to you even if you’re behavior makes me mad, I choose to see the meaning of your words and not the way you say them. I choose to listen to my heart first of all, and than question her decisions. Because the heart isn’t always reliable, just because it’s your heart we’re talking about. I choose to accept that I am selfish. I want what’s best for me ! I can’t change that because it’s more than a feature of my personality, it’s more than genes, it’s survival. And you showed me that the survival instinct is part of our being and we sometimes can’t control it. And something else we can’t control is the person next to us. I may love you, I may want to help you, but that doesn’t mean it’s the best thing for you. It doesn’t mean you want my help or need it. Sometimes it’s better to succeed on your own, and win confidence. I can’t buy you confidence, but I can help you gain success. And I want to because your well-being means my well-being. Because your troubles are mine, and mine are.. just mine. Because I play dumb and act foolish, but when it comes to what I want I don’t back down easily. And my mind is set on you, baby ! 😉

I may be selfish, childish and with my head lost in the clouds, but I know how to get down from there ( when I have too ). It’s just that my world is different from yours and you have to understand that your perspective isn’t the only one. You may have a point, but look at things from my side of the window. I have other principles, objectives and methods of getting where and what I want. I want to bite my tongue and jump with you from a plain ( with a parachute ). Skydive. See other countries, take chances, go wild, live now because we all die soon. I don’t want to miss a thing !

You, on the other hand, want to chill out, take it easy because you had it ruff so far. You are a quite type of person, while I want to shout out loud. You want to slow dance and I want to give in to the beat. You listen to the music, I listen to the words. You build with your hands, I read. You think, I act. You have doubts, I fall in love. You are a tough person to please and a challenge. If I can win you over and make you love me for the real I that I am, than I’ll be winning too. I want to be the winner that takes it all, and want you to feel like a winner also for having me 🙂

I choose not to cry myself to sleep, what a foolish thing to do ! I choose to move on, leave all my mistakes behind. I’m packing my bags now and I’m taking only the knowledge I’ve gathered so far and my dreams. Hope never dies and I can only get stronger with every heartbeat !

Pe Motoare !


Unde fugi intr-o zi de vara sa bai o bere rece la halba, sa scapi de toti cocalarii care au impanzit orasul, de lumea buna, de zgomotul inconfundabil al toacelor tocindu-se pe piatra cubica din centrul vechi, de fitzele care mai nou s-au mutat de pe Dorobanti aici.. ?

Pe Motoare 😀 !!!!! La inaltime, loc pentru toti, muzica buna, piese interesante pe inserate, barmani de treaba si voie buna, galagia tinereasca, lipsita de figuri si impresii, arta obscura dar care ne capteaza atentia de fiecare data si vocile vesele, toate te atrag aici. Oameni de toate varstele vin aici; elevi care sarbatoresc terminarea liceului, studenti care vor sa scape de jobul part-time si sa bea pentru cat mai putine restante, adulti care vin sa isi aminteasca de vremuri mai bune si tu. Motociclisti, neintelesi, rockeri, studenti la drept sau medicina, pianisti, viitori arhitecti sau pictori, artisti in devenire, oameni de afacere si restul.

Atat de diferiti si totusi se inteleg; exista un loc pentru fiecare pe Motoare !

 

O noapte de vara


ma uit la fata ta de copil de vara si imi spun cat de dulce ai fi in miniatura. iti ating nasul incapatanat, iti vad ochii sinceri, iti aud respiratia puternica si iti inteleg firea. doar doua buzele dulci. te visez in nisip, ascunzandu-te printre valuri, te stiu incordat dar te vreau plin de viata.

doua pietre graitoare, le-am furat de pe un drum. ele tin povestea noastra si le-o spun

un parau grabit de vreme si un drum pierdut in timp, doua voci ce stiu mai bine cum e sa traiesti o zi

niste alge plutitoare esueaza pe un mal. doi copii pierduti de lume le feresc de cate-un val

toti cei ce vad povestea noastra, nu o stiu, n-o inteleg. doar eu te iubesc pe tine si doar tu ma vezi la fel