Si te indoiesti ?


Cum se face ca atunci cand iesi dintr-o relatie te redescoperi ? De parca te-ai fi pierdut pe drum, iar acum ai sansa sa fii ‘tu’ din nou. Eu sunt eu in orice moment al zilei, si am o mie de ‘eu’ pentru fiecare dintre voi. Tot eu sunt si cand imi plimb potaia sau cand ies cu gagicile in oras, acelasi ‘eu’ bea cu baietii si isi acopera ochii la filme horror. Tu nu ? Tu esti diferita cand esti cu iubitul fata de cea care sta la barfa si la o bere cu fetele ? De ce ? Declari sus si tare ca esti mandra de tine, ca mai nou te simti femeie, cand de fapt asa ar trebui sa te simti mereu. Nu lasa noul sa schimbe cine esti, acel ‘eu’ de care nu vrei sa te desparti. Tot tu trebuie sa fii acum, dar si peste o ora pentru ca mai tarziu cand o sa privesti retrospectiv nu iti vei mai recunoaste amintirile, va fi ca si cand te-ai uitat la un film mut iar rolul principal nu ar fi al tau. Trebuie sa vrei sa fii actrita principala in aceasta piesa, pentru ca alta sansa sa stralucesti nu o sa mai primesti. In viata joci un rol dublu, de regizor si de actor, si ai sansa unica de a alege cat de minunata vei fi. Tu iti scrii singura piesa, iar restul sunt doar actori secundari. Intr-o lume in care dispunem de atatia figuranti, nu ai de ce sa te agati doar de cativa. Tu te ocupi de distributie, deci poti oricand sa ii inlocuiesti pana vei gasi ceea ce cauti. Eu nu vreau sa las o dublura sa imi ia locul, prefer sa imi asum riscurile pentru a putea invata ceva din ele, vreau sa duc rolul la capat fara substituti sau trucuri ieftine. Pe platou, dar si in spatele cortinei sa stiu ca tot eu sunt, iar cand o sa derulez caseta sa stiu ca eu am castigat Oscarul, nu dublura mea.

Pana la urma, toti jucam un teatru dar putini sunt cei care primesc ovatii la sfarsitul piesei.

Si te indoiesti de cine ai fost pana acum ? Atunci o sa te indoiesti mereu de tine. Eu stiu cine am fost acum 4 ani, dar si ieri. Poate ca m-am schimbat, dar tot eu am fost cea care a dat-o in bara cu facultatea si tot eu astept cu nerabdare licenta. Mi-au placut greselile mele pentru ca m-au adus in punctul acesta. M-am batut singura pe umar si mi-am zis ‘lasa, ai trecut si prin asta si acum stii cum e’ . Am dobandit un viciu si am renuntat la el, am castigat prieteni si i-am lasat sa plece, am luptat pentru altii si le-am dat jet la cativa. M-am distrat cu mine si asta vreau sa fac in continuare. M-am iubit si acum imi place cand ma iubesti tu. Daca tu te indoiesti de tine, noi restu ce ar trebui sa facem ? Sa te luam de manuta si sa iti aratam calea ? Esti un pui de adult, asuma-ti niste responsabilitati, in primul rand, fata de tine.

Cateodata ma intreb ce mecanism ciudat e creierul nostru si ce semnale confuze ne trimite periodic. Daca acum ti-ai dat brusc seama ca esti femeie, cu 3 ore in urma ce erai ? Am observat o discutie pe un forum referitoare la statusul de ‘doamna’  ( Daca orice femeie e si doamna ? ) . Raspunsul este evident ‘nu’. Stim cu totii cand devii femeie din punct de vedere fiziologic, insa declansatorul acestei schimbari la nivel psihologic reprezinta experienta ‘primei dati’. Continuarea fiind insa un drum plin de urcusuri si coborasuri – ti-e teama de propria feminitate, te gandesti ca e prea devreme si vrei sa redevii ‘fetita’, invidiezi naturaletea cu care unele imbratiseaza aceasta schimbare, dar nu te poti decide. Esti pe deplin femeie cand mentalul se sincronizeaza cu fizicul. Doamna, insa, nu devii o data cu casatoria, ci prin comportament, feminitate si educatie. Nu poti fi mama fara a fi femeie, dar poti fi femeie fara a fi doamna. ( in contextul societatii actuale, aceste notiuni au suferit mici modificari ) Citatul ” Suflete sunt multe.Oameni sunt putini ” (Jules Renard) poate fi transpus in cazul de fata in femei multe, doamne foarte putine.

Surprinzator mi se pare cand iti dai brusc seama ca esti femeie🙂 C’est pas possible ! Trebuie sa treci printr-o relatie, sa suferi, sa te injosesti pana atingi extremele penibilul, sa te eliberezi morfologic ( pentru ca psihic esti inca o pasare captiva ) prin excese lugubre de alcool diluat si ‘ femei ‘ defemizitate, confuze asemenea tie, ca sa-ti regasesti feminitatea ????🙂 Superb, iti aclam reusita. Eu m-am chinuit in van sa strabat calea intortocheata a cunoasterii de sine pentru a atinge acest nivel de self-awareness, si nici pana azi nu pot striga ‘ sunt femeie ! ‘ Mai vreau sa invat, sa acumulez si sa insusesc. Comportamentul meu va dovedi ce psihicul simte, nu vorbele aruncate in drum. Prin atitudine voi spune mai multe decat poti tu cuprinde in ani de studiu asiduu si cuceriri ramase la stadiul de  ‘ salut ‘. Degeaba incerci sa te reasiguri, feminitatea ta lasa de dorit.

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s