Runda a II-a


Si juriul a deliberat o noapte intreaga.  Grea decizie au avut de luat.  Dar intr-un final  au cazut de comun acord,  iar rezultatul mult asteptat a fost :  I’m still in the game, baby  ! :D  Sunt mandra de mine, pot spune, pentru ca am rezistat cu brio incercarii.  Nu chiar cu brio,  am avut momente de slabiciune recunosc, dar in final nu am cedat sub presiune.  Si sunt atat de sigura de mine inca as fi in stare sa imi fac o cafea si sa o beau pe balcon, imbatandu-ma cu acei aburi aromati, fara macar sa imi doresc sa trag macar o data din tigare. E o lupta pe care sunt constienta ca trebuie sa o duc cu mine insami in fiecare zi pana cand, poate, nu o sa mai simt si o sa uit tot ce ma leaga de aceasta slabiciune.

Cand m-am apucat de fumat imi spuneam ca eu nu o sa devin dependenta, nici nu imi placea asa de mult, nici gustul, nici mirosul care ramanea impregnat in haine prea mult timp, si nici faptul ca nu stiam cum se fumeaza corect. O buna prietena mi-a aplicat metoda “tragi din tigare si te sperii” :)) a trebuit sa o repet de cateva ori pana m-am prins cum sta treaba. Chiar si asa, la a 5 tigare uitam sa trag in piept. Am fost, prin urmare, mai mult o fumatoare pasiva. Inhalam mai mult de la cei din jurul meu decat din propria tigare. Trageam in gura😀 ( Ioana, daca citesti aceste randuri, stiu ca suna aiurea🙂 dar tu intelegi ). Scoteam pe nas :p Nu intentionat, ci din intamplare. O tineam intre degete ca o incepatoare. Si nu stiam cum sa “ma joc” cu ea. Uitandu-te atent la un grup de fumatori, observi ca fiecare are stilul lui si cat de mult ii caracterizeaza. Pana si acest mic gest spune atatea despre o persoana. Nervos, stapan pe sine, increzator, “bully”, primadona, incepatoare😉 Tigari lungi, scurte, paie aromate, tari sau foarte slabe. Fiecare era pe deplin descris de stilul adoptat si eticheta de pe pachet.

Eram un grup mare si fericit, fumam chiar in fata cancelariei si nimeni nu ne zicea nimic. Pentru ca majoritatea eram majori, pentru ca nu ii interesa, pentru ca nici pe noi nu ne interesa si pentru ca peferau sa stam frumos pe banci, in curte, decat sa plecam din liceu si sa isi faca grijia. Oricum toti chiuleam, mai devreme sau mai tarziu ( eu am fost precoce :p am deprins acest obicei inca din clasa a 9-a ), aveam chiar o zona proprice pentru asa ceva. Cafenea comoda exact langa poarta liceului “Smiley”, “Xenon”-ul pub/club dupa ora 8 la Rosetti, si pana acolo mai erau 2-3 terase pe drum. Le-am incercat pe toate si le-am incarcat de fumul nostru de fiecare data. Ieseam cu totii, sau pe grupuri. Aveam “bisericute”, dar ne simteam bine si impreuna. A fost perioada de aur ! Nu o sa pot compara anii de liceu cu nimic. Cu bune si rele, au fost cele mai palpitante si frumoase momente. Si nu o sa le uit niciodata. Ce facultate ?? :)) Ce studentie ? cum m-am distrat atunci nu cred ca o sa mai am sansa sa repet experienta. Nu o sa mai gasesc oameni dornici si deschisi la minte ca in perioada liceana🙂 Tineri si nebuni eram ! Acum parca am …imbatranit cu totii. Mai maturi poate, mai obositi sigur, si cu alta gandire. Nu o spun ca si cand ar fi un lucru rau, doar ca imi lipseste libertinajul si veselia. Eu pot si acum sa imi fac bagajul in 30 min si sa ies pe usa cu banii de tren intr-o mana si bocancii in cealalta. Sa im arunc schiurile in spate si claparii dupa gat (🙂 cel mai probabil mi s-ar rupe gatul ) si sa ma trezesc dupa un drum de cateva ore bune in costumul de baie, uitandu-ma la rasarit si arzandu-mi limba cu o cafea extraordinar de fierbinte, pe nisip in VAMA !!!!! In fosta Vama. Ascultand Vama Veche la cd player-ul din masina :p

Deep down, I’m an adrenaline junkie😀 Dar am si momentele mele de calm. Daca ar fi dupa mine, as face o “nebunie” o data pe luna. Blow off some steam. Si as putea foarte bine sa impac viata de zi cu zi cu momente distractie nebuna :p Aveam doar o viata, de ce sa o pierdem ? De ce sa ne intrebam mereu cum e sa schiezi si sa nu avem curajul sa ne punem afurisitele alea de schiuri in picioare, sa inchidem ochii si sa ne dam drumul din varful partiei :)) ? Poate ne rupem un picior, doua ( eu sunt exemplu de caz fericit care nu a patit nimic ), dar senzatia e de neinlocuit. Prefa-te ca te pierzi in padure, bine echipat evident, si cu aparatul foto la tine. Strange bani ( renunta la tigari ) si fugi pana la mare si dormi in masina dupa ce te-ai chinuit toata ziua sa gasesti cazare la un pret acceptabil si , daca nu cumva cer prea mult, sa nu fie o debara fara baie 8-| Daca ai noroc anunta-ma si pe mine, eu nu am avut. Dar am petrecut cea mai interesanta noapte in Vama cu prietenul.  Vreau sa trec cu frica vama la bulgari si sa ajung in Grecia, macinata de conflicte, sau in frumoasa Italie. O sa iubesc mereu Austria cu partiile ei ! Si mi-am promis ca orice ar fi o sa ma intorc intr-o zi.

Pune-ti harta lumii pe tavan si adormi in fiecare noapte cu ochii la ea !  Poate peste ceva timp o sa incepi sa adaugi din cein ce mai multe tari pe lista “Been there, done that”. Una dintre cele mai importante liste pe care le vom avea in viata.

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s