zambeste la soare !


Azi am vorbit cu un fost coleg de liceu care mi-a spus in treacat ca mi-a citit blogul😀 [blogul meu mic si obscur de care nu a auzit nimeni si pe care nu l-am fluturat in nasul tuturor cunostintelor pt a-mi face rating] si astfel mi-am amintit si eu ca am blog, ca am unde sa scriu si sa-mi descarc nervi si sufletul.

A iesit in sfarsit soarele si il ador! L-am asteptat atata incat nu credeam ca o sa mai apara, ma obisnuisem deja cu atmosfera deprimanta de pe strazi, cu lumea mohorata si mereu nemultumita, cu certurile din RATB si frigul din statii. Am un motiv sa ma trezesc dimineata, sa zambesc, sa ma imbrac in graba si sa fug afara. Am energie !😀 Si toate de la bila aia mare ri galbena datatoare de caldura. Parca am prins viata, pot sa fac orice and the world is mine.

Poate ca pare pueril si naiv, dar soarele e acumulatorul meu. Ma binedispune si imi reda zambetul pierdut in zilele ploioase cand noroiul mi se usca pe cizme, hainele erau ude pe mine si toata lumea fugea cat mai repede acasa ca sa se ascunda in fata TV si sa contempleze pe geam. Eu nu vreau asta ! Vreau sa fiu inconjurata de lume vesela, de prieteni zgomotosi, de narghilea parfumata si culori zambitoare… si asta nu se intampla iarna. Toti par coplesiti de probleme fara rezolvare, de pitici pe creier care nu le mai dau pace si de dispret fara de tot si toti care nu le canta in struna.

Dar acum toate astea au disparut. Certurile s-au terminat [sau asa sper din tot sufletul], sesiunea s-a terminat, ploaia nu mai ma uda si rautatea nu ma mai afecteaza. Am o aura protectoare si pot sa fiu “eu” fara sa imi fac griji ca nu sunt inteleasa, acceptata sau iubita. Daca nu iubesti copilul din mine, nu ma iubesti nici pe mine. Pentru ca nu vreau sa cresc, sa ma maturizez, sa imi accept responsabilitatile impovaratoare, munca lipsita sadisfactii si prietenii nepasatori. Va reneg pe toti si ma accept doar pe mine ! Tot ce e rau sa dispara si doar amintirile frumoase sa ramana. Tigarea de dimineata la bancute🙂 chiulul prelungit, rasetele in ora, refugiul La Motoare !!!!! si viata zgomotoase de dinainte. Toate astea imi sunt dragi si le iubesc. Nu o sa renunt la ele doar pentru ca am facut 21 de ani si trage facultatea de mine. O sa fiu un copil mereu, pana ma satur si apoi din nou. O sa fiu un copil pentru ca asta simt si nu ma pot schimba vreau sa ma schimb.

Eu sunt un curcubeu in lumea mea, cum sa nu ma iubesti ! :-p cum sa nu iubesti fericirea care o transmite, zambetele pe care le aprinde si vitalitatea care ii apartine ?? Lumea mea e de la negru la verde si toate nuantele intre. Dar am lentile roz care ma ajuta de fiecare data cand devin prea reci culorile. Nu e nimic rau in a vedea partea frumoasa a fiecaruia, ci e doar o slabiciune. Pentru ca tinzi sa ignori problemele si nu mai cauti rezolvari. Si eu fug de prezent atunci cand ma sperie si caut sa ma agat de trecut. Macar trecutul era altfel [nu pot sa il descriu.a insemnat multe schimbari si multe trairi si foarte mare agitatie]

Azi scot ochelarii de soare de la naftalina, zambetul prafuit si dorul de prieteni [care au mai ramas :-)] azi imbin trecutul cu prezentul si incep iar ! Azi e soare afara, cine stie cum o sa fie maine. Zambiti si voi, pentru ca un zambet face cat o mie de cuvinte si nici un zambet nu e la fel😛

Speak your mind !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s